Wake up and smell the coffee. Black

Stii senzatia aia stupida in care te uiti la un film mai mult decat plictisitor fara sa te intrebi pentru ce te mai uiti la el si brusc peloapele-ti pica incet ca nu cumva sa te prinzi si adormi?
Si afara e zi si filmul merge in continuare, de parca daca ar avea picioare ar folosi expresia "imi bag picioarele", fara sa-i pese ca da, tocmai te-a aruncat aiurea in bratele unui somn aiurea si stupid. Si te trezesti putin mai tarziu si in jurul tau e atata intuneric si atata liniste si stii ca ai visat o tampenie, fara a-ti aminti ce anume, sari din pat cautand cel mai apropiat intrerupator si in secunda asta, cat faci de la pat pana la perete iti dai seama ca ai o senzatie dintr-aia naspa. Ca si cum ai fi cazut in tine, ca si cum ti s-ar fi surpat asa o bucata din suflet in timp ce dormeai si s-a pravalit aiurea creand o bucata mare de gol si alta si mai mare de intuneric.
Si te vezi, partial, in oglinda, si stai si porti o discutie din priviri cu tine si sa te enerveaza ca persoana din oglinda se incrunta la tine si sa-i zici "Ok, tie ce ti-am mai facut, don'soara de te uiti asa urat?" si primesti un raspuns pe care, in mod ciudat, il stiai "Pai cum, nu era vorba ca nu ne place sa dormim dupa-amiaza? Ca la final ne trezim in intuneric, cu un sentiment de gol si ne uitam urat una la alta." Yep, she knows me but she never stops me from doing something that'll make me feel bad.
Asa ca eu si cu persoana din oglinda parca am iesi la o plimbare cu Alina, prezenta la capatul celalalt al firului, ca sa ne mai aerisim gandurile astea incurcate - ce raspuns predictibil la un sms. era clar ca asta o sa fac, doar cu ea vorbesc oricand, oriunde, orice. insa partea egocentrica din mine invinge mereu -