Virtual sau real? 50%-50% sau 75%25%? Cum preferi?

Dependenţa de internet nu mai are limite. Preferăm spaţiul virtual realităţii. Şi, uneori, nici nu e greu de înţeles de ce. Acolo toate trec cu un singur click. Sau apăsând butonul de reset. Şi poţi să încerci şi să tot încerci până reuşeşti să faci totul perfect. Exemplul de mai jos e mai mult decât relevant.

Un bărbat şi o femeie din Coreea de Sud au fost arestaţi după ce fetiţa lor a murit din cauza neglijenţei. Cei doi erau obsedaţi de un joc online, în care aveau o familie virtuală şi, bineînţeles, un copil. Astfel petreceau tot timpul liber îngrijind micuţul virtual şi îşi ignorau fetiţa -care era gen bebeluş -. O lăsau nehrănită, nu o spălau şi uneori, când îi deranja o băteau.
În urma delăsării părinţilor, micuţa a murit.Mă gândesc că, din cauza faptului că au fost arestaţi şi închişi (părinţii) a murit şi progenitura lor virtuală. Asta dacă nu l-or fi dat în grija altcuiva cât timp nu au avut ei acces la internet.

Astea fiind zise, cred că unele legi din "real life ar trebui să apară şi în "virtual life". Omor 15 oameni la Counter, eşti condamnat la moarte or something. Conduci ca nebunul într-un joc cu maşini, ţi se ia permisul - de a juca trei luni - sau de a conduce în real life. And so on... De ce nu există o legislaţie sau ceva care să facă viaţa vituală mai puţin apetisantă?! Poate aşa s-ar mai întoarce lumea cu picioarele pe pământ

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

...

Dincolo de plictiseala, de timp, de idei fara sens care ma bantuie aiurea, de imagini care ma ating cand vreau sa ma feresc de ele, de lucruri pe care nu vreau sa le inteleg, de cuvinte pe care ma prefac ca nu le aud si multe alte obstacole care ma impiedica uneori sa ma ascund deep down inside, am chef de ceva. Vreau sa ma inchid in camera mea si in mine, sa dau aerul conditionat la... 10 grade (sau 8), sa ma imbrac cu un pulover si sa imi fac o cana cu vin fiert. All the rest is irony...
Read more

Despre moarte si cei care o tin in viata

In majoritatea spitalelor e un miros apasator de boala... La Institutul Oncologic Fundeni mirosul e altfel. Parca in aer plutesc ultimele secunde. Miroase greu a moarte. Oameni stravezii care se plimba incet pe langa tine, pe care daca intinzi mana sa ii atingi ai impresia ca o sa treci prin ei, ca prin niste fantome. Vorbesc in soapta, nu schiteaza niciun gest. E liniste, mult prea cald. In fundal se aude un radio... Romania Actualitati cred. Peretii, targile, scaunele cu rotile, lifturile, mesele seci din bufet. Toate dor. Toate striga a resemnare. Poate niciodata nu am regretat mai mult ca azi ca nu m-am facut medic. Asistente reci, infirmiere cu fetze innegrite parca de atmosfera din jur. Doctori prea grabiti, prea importanti ca sa-ti dea atentie. O femeie isi taraste corpul spre sala de mese. A avut cancer la sanul drept. I l-au extirpat. Acum are cancer la ficat. O fata de vreo douazeci de ani e dusa intr-un scaun cu rotile spre sala de radioterapie. O femeie isi varsa amarul la ...
Read more