Nu poţi să te autoconvingi să iubeşti un om, dar oare ar trebui să te prefaci că e aşa?

Ajungi la o varsta la care nu mai conteaza atat de mult serile de vineri petrecute in oras, ci fiecare seara pe care speri sa ai alaturi de cine sa lenevesti bolnavicios in pat, la un film. Nu mai conteaza cat de verzi are ochii, cat de lung parul sau cat de interesante mainile, atata timp cat stii ca e acolo pentru a-ti oferi siguranta, o farama de iubire si caldura, liniste.

Ajungi sa vrei sa nu mai trebuiasca sa cauti, sa alegi, sa decizi, motive care mai demult, pe mine cel putin, ma determinau sa nu ma atraga cuvantul "relatie". Insemna aplatizare, renuntare. Ai ales, e al tau, acolo si mai departe... nimic. Privind asa in urma, mi se pare amuzanta ideea.

Parca din ce in ce mai mult oamenii se plang de relatii, de singuratate, de alegeri. Sa continuam, sa-i punem punct? Ce conteaza mai mult? Pare-se ca nu destinatia, ci drumul, daca ar fi sa ne luam dupa o cunoscută zicală. Lăsând zicalele la o parte, ce e necesar şi ce e suficient? O cale de mijloc, echilibrul perfect, înclinat când 40%-60% când 60%-40% pare imposibilă. Cel puţin pentru fiinţele umane. Fie, treacă de la mine, pentru 90% dintre ele.

Atunci rămâne "tu mă iubeşti mai mult, eu te iubesc mai puţin" sau, treacă de la mine... deloc. Apoi, matur considerându-te, ajungi să te gândeşti că iubirea trece prin stomac şi vine cu timpul. Sau, dacă nu, dispare cu timpul şi rămân, nu-i aşa, altele gen respectul, înţelegerea ş.a. So, o excludem din ecuaţie. Iubirea e egală cu zero. E o reacţie mişto a creierului, din cauza căreia facem alegeri total greşite.

Ei bine, încearcă să îi explici unui actual iubit că "ştii, eu nu te iubesc, dar nu contează pentru că bla-bla-bla". Se va uita la tine cu ochi trişti din care-a fugit parcă toată viaţa, tu nu vei simţi nimic oricum şi în final, idiot fiind, va accepta varianta cu "nu mă iubeşte" doar pentru că nu concepe viaţa fără tine. Pasul doi e să regreţi puţin, pentru că eşti om şi ai conştiinţă şi să încerci din răsputeri să iubeşti pe cineva. Să te autoconvingi, să încerci să-ţi forţezi nişte sentimente aiurea în suflet. Ba chiar aplici metoda - dacă aud, se întâmplă - şi încerci să răspunzi la "te iubesc" cu "şi eu", iar uneori, în zile de maaaare sărbătoare pentru cel de lâmgă tine să adaugi "şi eu te iubesc".
La urmă îţi dai seama că nu ai cum să te determini să simţi o chestie, aşa că rămâne varianta - îi dau papucii sau mă prefac că am reuşit să simt?

Din ideea stupidă - mai bine mă iubeşte el şi eu nu, oricum se poartă frumos şi e clar că nu voi mai întâlni pe nimeni atât de bou încât să-mi accepte toate toanele - ajungi să îţi forţezi pe gât o relaţie. Mai departe, RIP.

Din altă idee stupidă de genul - mai bine caut eu să iubesc pe cineva şi să devin vaca aia care acceptă orice numai pentru că simte fluturaşii ăia - ajungi să îţi forţezi pe gât o relaţie. Mai departe, RIP.

So, care e reţeta? Simplu. Tai solzişori o ceapă, o căleşti în puţin ulei de măsline, apoi adaugi nişte morcov ras şi îl căleşti şi pe el. O jumătate de cană de apă şi mult suc de roşii. Piper la greu şi un vârf de cuţit de sare. Nişte pătrunjel şi nişte mărar din belşug. Nişte seminţe de ardei iute - 3,4 de gust - şi gata. Asta dacă vreă să mănânci paste cu sos. Dacă vrei să ai o relaţie perfectă, află că nu există. Dar dacă alegi variantele extreme de mai sus, află că nu exişti.

Câteva idei, aşa ca în Biblie? Nu-ţi copia prietenii, vecinii, nu te inspira de la ei, nu râvni la bunul prietenei- vecinei-colegei-surorii tale, nu te mai plange toata ziua ca ai doua fire de par alb, o jumatate de rid si 500 de grame in plus, pentru ca nu locuieşti pe coperta unei reviste glossy şi ia putin viaţa la mişto.

Comments

Dani said…
Cred ca suntem in permanenta cautare de relatii pentru a incerca sa compensam, prin intermediul altora, lipsurile pe care le identificam (mai mult sau mai putin constient) la propriile noastre persoane.
Omul este un animal social pentru ca a realizat ca nevoile lui pot fi satisfacute mai bine...in grup ! Toti ne dorim sa existe intotdeauna cineva care sa aiba grija de noi, sa ne iubeasca, sa ne dea un sentiment de liniste si siguranta...sa faca mancare, sau sa repare priza atunci cand se strica. Raspunsul pentru toate nevoile : "relatiile". Avem relatii de "amicitie", "prietenie", "familie", avem "cunostinte" , "pile" si "prieteni de familie" si mai avem "relati amoroase". Toate relatiile de mai sus se ghideaza dupa anumite reguli nescrise, pe care aproape toti le cunoastem, cu mici deosebiri, ca pe regulile jocurilor de carti.
O relatie poate fie extrem de frumoasa, in schimb "relatia de..." e ca un corset. In momentul in care "suntem impreuna/iubiti/casatoriti" , libertatea noastra de miscare sau chiar de gandire se reduce mult spre dramatic.
Ideea? Hai sa avem relatii...naturale! Sa putem spune face si spune ce simtim, fara a tine cont de reguli inventate de noi. Sa scapam de clisee si stereotipii, sa scapam de "relatii de...", si sa le construim impreuna cu persoanele potrivite, fara categorisiri, clasificari, reguli, sau idei preconcepute!
Anonymous said…
acuratetea diagnosticului pus de tine relatiilor se suprapune perfect cu realitatea din teren. si eu m-am speriat teribil, cu ceva timp in urma, cind am ajuns exact concluziile acestea. o singura adaugire am de facut: in cazurile (sa spunem) fericite, adica cele 10% "treaca de la tine" (si de la mine treaca), sentimentele nu dureaza si te intorci peste 1-2 (nu se ajunge niciodata la, "vorba cantecului", 3) ani de unde ai plecat. asadar:

1. Ajungi la o varsta la care nu mai conteaza atat de mult serile de vineri petrecute in oras, ci fiecare seara pe care speri sa ai alaturi de cine sa lenevesti bolnavicios in pat, la un film.

2. mai bine mă iubeşte el şi eu nu, oricum se poartă frumos şi e clar că nu voi mai întâlni pe nimeni atât de bou încât să-mi accepte toate toanele - ajungi să îţi forţezi pe gât o relaţie. Mai departe, RIP.

3. mai bine caut eu să iubesc pe cineva şi să devin vaca aia care acceptă orice numai pentru că simte fluturaşii ăia - ajungi să îţi forţezi pe gât o relaţie. Mai departe, RIP

totusi, ce ramine de facut?
Tzuni said…
Ramane... sa nu mai absolutizezi, sa nu ceri prea mult, sa nu oferi prea mult si "relatia" asta sa fie doar o alta felie din viata ta. Pentru ca uneori tindem sa ii oferim mai mult spatiu, timp, energie, sperante si sentimente decat ar trebui, crezand sau incercand sa credem ca e o parte mai importanta a vietii decat celelalte. Nu e. Poate facem asta in ideea ca in bratele cuiva uitam tot si ne rezolvam problemele amagindu-ne aiurea. Nu. Iubirea e asa... ca un gratar intr-o duminica, langa un izvor cu apa rece. Extrem de placut dar nimic out of the ordinary.
Anonymous said…
da. asa e, dar problema e ca foarte putini oameni gindesc asa. adicatelea daca nu respira acelasi aer 24 de ore pe zi cu alesul/aleasa, cum a vazut tembelul/tembela in filme, e clar ca iubirea lor nu e sublima. vai, nu mi-a spus de 2 ore ca ma iubeste, asa cum a citit natingul/natinga in romane siropoase, e clar ca relatia e de cacat. cum? gigel de la doi si proasta, urita, buboasa (etc) lui se pisicesc zi de vara pina-n seara, asa cum fac dealtfel toti cunoscutii ei/lui, si noi nu? clar nu ma iubeste.

corecta si solutia propusa de tine - sa nu mai absolutizezi, sa nu ceri prea mult, sa nu oferi prea mult si "relatia" asta sa fie doar o alta felie din viata ta - atita doar ca nu tine de cald. putinii oameni care gindesc asa (eu cunosc doar 3) sint singuri de cind lumea si pamintul. mai trist e ca doi dintre ei s-au saturat sa mai viseze cai verzi pe pereti si acum sunt singuri in cuplu.
Anonymous said…
Ce babalaci!:p

Da' ati incercat sa nu teoretizati, ci sa traiti relatiile? Sa dai PREA MULT cand ai chef, sa CERI PREA MULT cand asa simti, sa faci cum simti si sa lasi calculele in favoarea unui (oarecum) inconstient 'las'ca oi vedea io la fata locului ce fac de s-o infunda poteca'?

Hmm... Sa pornesti in orice relatie cu starea 'e vesnica' si cu convingerea 'vor mai fi si altele' cred ca descrie cel mai bine conceptul. Asta presupune si sa nu cauti o relatie, ci sa lasi sa ti se intample. Chiar si atunci cand constati ca e una de tip 'extrem'. Ei si? Daca e OK cu tine, iti place, las' sa mearga... cine stie un'te duce, pana la urma?

Poate ca suna un pic ca 'teoria picnicului' ce spun, dar trust me - NU este totuna. Principala diferenta e una temporala: nu analizezi inainte, ci dupa. Astfel, chiar si dupa ce ai 'incheiat' o relatie, va fi vie si iti poate oferi surprize. Poti descoperi ca a fost doar o felie, poate, dar una extraordinara, din prajitura cu frisca de la BIG si cirese de iunie care e viata ta. Got my point? Motto-ul meu: nu crede in minuni, dar bazeaza-te pe ele :)

Nota Editorului: autorul filosofeniei de mai sus este larg cunoscut pentru documentarea in teren constiincioasa inainte de emiterea unui comment; punem pariu ca inaintea unui comentariu despre relatii se documenteaza trecand personal prin minim 5, recomandat 7, personal

Popular posts from this blog

Scufita Rosie - varianta pentru adulti, versiunea lui Rares

Opreste-te, clipa! Esti atat de frumoasa!

(lat) Gravida ( plural - gravidas/gravidae) - boala care le transformă pe femei în graviduțe