Respir, deci traiesc? Neah...
Pe plaja. Copii mici cu parinti si bunici. Copii care plangeau din cand in cand, scoteau tot felul de sunete. "Nu mai plange, mami, ca rade lumea de tine". Se jucau in nisip, se infasurau in colacele imense si moi. Adunau scoici. Se bronzau fara dungi.
Deja-vu. Peste 30 de ani ei vor fi pe plaja. cu copiii lor si tooot asa. Nu vreau sa par iar pesimista si negativista si rea dar oare, Dumnezeu sau Alah sau cum ii ziceti, daca ii ziceti, nu se plictiseste oare, de aceeasi poveste iar si iar si iar? Parca ar merge de-o apocalipsam ica, de noi specii, de alte inceputuri. Nu stiu... parca si eu m-am plictisit de omenire si nu-s pe aici nici de 3 decenii...
Something else, something new, something better, something true... Sau poate doar m-am plictisit eu pentru ca vad mereu aceleasi lucruri, aceleasi idei, oamenii nu mai au chef, timp si initiative. Nu mai sunt creativi, nu mai sunt curajosi. Plecand de la ideea "eu ma bucur de lucrurile simple" nu mai fac nimic. Si, totusi, se bucură pentru ca au invatat sa nu mai ceara nimic, sa nu mai vrea schimbari, sa accepte ce au pe tava.
Mi-e dor de nou, de extreme, de viata traiata asa... pe o culme, fara teama de a pica in prapastie. Si... daca pic, ce-are?
Mi s-a zis in ultima vreme ca trebuie sa ne conformam varstei impunandu-ne restrictii. Eu cred doar ca v-ati obisnuit prea tare cu "drobul de sare" si asa ca stati si va balaciti in fericiri simple pe care eu nu le inteleg, nu le gust, nu le simt dar, de nevoie, atat de bine le mimez. Si... totusi...
Pana la urma, cred ca fiecare om, oricand, oricum, cu oricine ar fi, e in sinea lui singur. Si, pana la urma, sa fii doar cu tine e mai fascinant decat sa fii cu o multime. Tind sa cred ca daca ajungi sa te plictisesti de tine si sa-ti epuizezi resursele de ganduri, idei si actiuni cu tine, pentru tine, ai ajuns la capatul drumului si nu mai esti decat o carcasa de oase, carne si invelis de piele.
Deja-vu. Peste 30 de ani ei vor fi pe plaja. cu copiii lor si tooot asa. Nu vreau sa par iar pesimista si negativista si rea dar oare, Dumnezeu sau Alah sau cum ii ziceti, daca ii ziceti, nu se plictiseste oare, de aceeasi poveste iar si iar si iar? Parca ar merge de-o apocalipsam ica, de noi specii, de alte inceputuri. Nu stiu... parca si eu m-am plictisit de omenire si nu-s pe aici nici de 3 decenii...
Something else, something new, something better, something true... Sau poate doar m-am plictisit eu pentru ca vad mereu aceleasi lucruri, aceleasi idei, oamenii nu mai au chef, timp si initiative. Nu mai sunt creativi, nu mai sunt curajosi. Plecand de la ideea "eu ma bucur de lucrurile simple" nu mai fac nimic. Si, totusi, se bucură pentru ca au invatat sa nu mai ceara nimic, sa nu mai vrea schimbari, sa accepte ce au pe tava.
Mi-e dor de nou, de extreme, de viata traiata asa... pe o culme, fara teama de a pica in prapastie. Si... daca pic, ce-are?
Mi s-a zis in ultima vreme ca trebuie sa ne conformam varstei impunandu-ne restrictii. Eu cred doar ca v-ati obisnuit prea tare cu "drobul de sare" si asa ca stati si va balaciti in fericiri simple pe care eu nu le inteleg, nu le gust, nu le simt dar, de nevoie, atat de bine le mimez. Si... totusi...
Pana la urma, cred ca fiecare om, oricand, oricum, cu oricine ar fi, e in sinea lui singur. Si, pana la urma, sa fii doar cu tine e mai fascinant decat sa fii cu o multime. Tind sa cred ca daca ajungi sa te plictisesti de tine si sa-ti epuizezi resursele de ganduri, idei si actiuni cu tine, pentru tine, ai ajuns la capatul drumului si nu mai esti decat o carcasa de oase, carne si invelis de piele.
Comments
John Lennon