Treci la colt!

Să stai la colţ, pe coji de nucă. Pentru că ai făcut vreo greşeală, ai scris cu litere îngroşate alfabetul, nu ţi-ai învăţat poezia sau ai uitat să-ţi faci tema. Să stai la colţ pentru că un învăţător înalt, cu ochii reci, cu un sacou cu mânecile lungi a întreptat degetul arătător spre tine. Ameninţător şi sec. Capul tău cu ochi înlăcrimaţi şi obrajii roşii se vedea parcă rupt de corp, agăţat aiurea în vârful degetului arătător. "Treci la colţ!"

Acolo te aşteptau nişte coji de nucă. Sau poate nu te aştepta nimic, decât nişte fire de praf. În faţa ta, întreaga clasă. "Stai cu spatele la clasă!".

În gândul tău ajungi să te bucuri. - bine măcar că nu trebuie să vezi ochii tuturor colegilor tăi aţintiţi spre tine -

"Stai acolo şi gândeşte-te la ce ai făcut!".

De parcă poţi să te gândeşti la asta. Gândurile îţi zboară aiurea. La vremea de afarp. La grişul cu lapte pe care ţi l-a promis bunica pentru atunci când vei merge acasă, la... Uite un păianjen care stă atârnat de pânza lui. Şi îţi vine să râzi. Zâmbeşti acolo şi...

"Gata, treci în bancă!"

Pleci de acolo, de la colţ şi îţi dai seama că mai bine rămâneai acolo, tu şi gândurile tale... Tu si coltul tau.