Conjugarea verbului "a lucra" :p

 
Primita de la Carmen :) care a primit-o la randul ei de la cineva, care, acel cineva, o fi primit-o de la altcineva si tot asa

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Primesc aproape zilnic bancuri peste bancuri pe mess (uneori si in mail) si imi dau seama ca uneori rad doar din "complezenta". Chiar nu prea inteleg invazia asta. Si nu zic ca nu am simtul umorului... Il am... chiar daca e mai acid si putin cam negru. Sunt insa unii oameni care rad si rad si rad orice le-ai spune daca ar purta numele de "BANC". Really... Chiar mi-e dor de bancuri bune. Si imi place unul, chiar daca nu ma face sa rad... imi place. Evident, e cu Alinutza (cunoscutii stiu de ce): Alinuta statea in baie si se gandea:" Sa imi tai venele... sa le las lungi..." :D So... cine-mi spune un banc la care sa rad. Really. Sa mor de ras (almost). Uite, dau si un premiu - astept propuneri -. Pe cuvant de fost soim al patriei (pionier nu am mai ajuns)
Read more

Oximoron: prompt pentru libertate

Trecuse atât de multă vreme de când a plâns ultima oară încât nu mai reușea nici să viseze cum e să-i curgă șiroind lacrimile pe obraji și-odată cu ele să fugă tristețea, deznădejea, furia, gelozia, neputința, incertitudinea… Să se reverse din suflet furișându-se prin colțurile ochilor ca niște motani flămânzi de hoinăreală, care ți se strecoară printre picioare când sună la ușă un curier.   Învață, luptă-te, încearcă, nu renunța! Dacă o să ai un job bun, o să-ți permiți să râzi cu gura până la urechi, cu voce tare și caraghioasă. O să plângi un râu și-o mare la un loc. O să chiui alergând prin iarbă în picioarele goale călcând furnici nevinovate. O să reverși atâtea sentimente încât la un moment dat o să ai impresia că ai devenit atât de ușor încât plutești. Cam așa sunau îndemnurile părinților când copii apatici cu ochi triști și guri răsfrânte din colțuri nu înțelegeau de ce liniștea îi doare atât de tare și de ce nu pot primi și ei, cum vedeau la alții, câteva minute de...
Read more

Pe asfalt

E imposibil sa ne ferim de umbre pentru ca e imposibil sa traim fara lumina. Si, ce-i mai enervant e faptul ca umbrele sunt mereu, pretutindeni, peste tot. Nu e indeajuns sa zici ca o sa privesti doar inainte, sau inapoi, sau in stanga sau...oriunde altundeva. Pentru ca isi fac loc... peste tot. Si poti sa incerci sa privesti in sus sau in jos doar ca tot le atingi intr-un fel sau altul cu privirea. Campul nostru vizual e indeajuns de larg. Acum multi ani, vreo... 18 cred, cand mergeam pe strada cu mama de mana ma feream de umbre. Umbrele celorlalti. Nu voiam sa le calc pentru ca umbra era mult prea reala si chiar daca nu avea aceeasi substanta, era imaginea obiectului pe care il reflecta. Mai tarziu, umbrele nu mai aveau nicio semnificatie pentru mine. Erau doar... umbre. Si, apoi, mai tarziu, am realizat ca nu ai cum sa scapi de umbre si ca, inveitabil trebuie sa treci prin ele, sa le calci. Intr-un mod straniu fac parte din noi. Si te urmaresc, iti iau forma. La fel cum trecutul te ...
Read more