Despre perfectiune... numai cuvinte "de dulce"

Reclama undeva, in geamul unei banci. Zice cam asa - x-uleasca din banii economisiti a reusit sa isi cumpere frigider. Si sa si-l umple.

Come on! Eu nu am incredere in chestiile astea cu iz de perfectiune. Daca era de genul - si aproape a reusit sa si-l umple - suna mai uman, mai real life. Buni si destepti baietii aia cu Carlsberg - probably the best beerv in the world (oricat nu-mi place mie berea, sloganul asta e fain si a tot fost copiat, printre altele)

So, despre perfectiune, numai de rau, ca sa spun asa, pentru ca nu iti ofera incredere, pentru ca ti se pare o gluma penibila si pentru ca te simti dus cu zaharelul. Suntem oameni si gresim, suntem imperfecti si o dam in bara rau de tot uneori.

Dar cand un soft, sa zicem, da gres, te intrebi de ce. Uite de-aia! Nu pentru ca e facut de oameni si ei sunt imperfecti deci si opera lor trebuie sa fie idem. Ba din contra. Pentru ca e facut de oameni care crezandu-se perfecti isi mai baga cate un picior, cate un alt organ si-si f#t singuri treaba. Vorba aia, "somnul ratiunii naste monstri".  :) Cei care stiu cunosc si cei care cunosc inteleg.