Clipa cea repede...
Probabil... doar probabil, cea mai interesanta, frumoasa si simpla perioada din viata cuiva e... studentia. Nu ma gandesc la petreceri si altele asemena care nu m-au pasionat atunci, nu ma pasioneaza nici acum. Dar se aseamana tare mult cu varsta 0-3 ani... or so.
Pai de ce? Pai de aia! Just think about it. Cand esti student si mai esti si intr-un oras nou, singur, redescoperi, inveti, cauti. Totul ti se pare mai mult sau mai putin wow. Pentru ca orice job, platiti pe o seama de nimic, cu ore lungi sau colegi anapoda ti se pare wow. Pentru ca sunt banii tai pe care ii castigi facand ceva nou... muncind adica. Pentru ca orice curs sau orice materie e altfel. Pentru ca a avea o tigaie in casa inseamna ceva nou gen... use it or die of hunger. Pentru ca incerci orice si chiar daca e naspa, fiind nou, e interesant si esti viu. Pentru ca traiesti pentru ceva, pentru ca ai vise in care crezi... ce mai apoi iti sunt doborate aiurea, aripile iti sunt frante dar in momentele alea, cand vrei, crezi si incerci, totul e posibil. Pentru ca esti la zero si urci spre ceva.
Asa e si cand esti mic. Nu stii nimic. - rima :p - Si inveti totul, totul, de la zero. Sa vorbesti, sa mergi, sa citesti, sa scrii, sa mirosi iarba proaspat taiata si sa vezi asa verde prin toti porii, sa te joci aiurea cu razele de soare care se vad dar nu le poti prinde, sa calci aiurea un gandac in curte, cu piciorul gol si sa te uiti apoi la el fascinat. Sa gusti toate mancarurile din lume - ma rog, nu chiar toate -. Anyway, ati prins ideea.
Cand esti la scoala esti prea preocupat, tinzi spre o perfectiune simpla si usoara dar care nu se obtine chiar batand din palme si muncesti catre o chestie cumuna, alaturi de altii care fac, robotic, acelasi lucru.
Dupa facultate - sau cand deja ai un job stabil, o relatie stabila, o viata oarecum predefinita - lucruriel sunt asa... mai orizontale. Da, descoperi si atunci sau apoi, dar nu mai ai acelasi entuziasm, nu mai vrei, nu mai ai chef, esti lenes si te lasi batut. Putinii aia care descopera toata viata sunt cei mai fericiti dintre noi toti. Nu fericiti intr-un sens clasic, ci intr-unul frumos, interesant... altfel. Sa te nasti mereu, zi de zi, sa ai cate un zero mereu in timp ce in spate ai alte casute pline cu cifre mai mari...
Pai de ce? Pai de aia! Just think about it. Cand esti student si mai esti si intr-un oras nou, singur, redescoperi, inveti, cauti. Totul ti se pare mai mult sau mai putin wow. Pentru ca orice job, platiti pe o seama de nimic, cu ore lungi sau colegi anapoda ti se pare wow. Pentru ca sunt banii tai pe care ii castigi facand ceva nou... muncind adica. Pentru ca orice curs sau orice materie e altfel. Pentru ca a avea o tigaie in casa inseamna ceva nou gen... use it or die of hunger. Pentru ca incerci orice si chiar daca e naspa, fiind nou, e interesant si esti viu. Pentru ca traiesti pentru ceva, pentru ca ai vise in care crezi... ce mai apoi iti sunt doborate aiurea, aripile iti sunt frante dar in momentele alea, cand vrei, crezi si incerci, totul e posibil. Pentru ca esti la zero si urci spre ceva.
Asa e si cand esti mic. Nu stii nimic. - rima :p - Si inveti totul, totul, de la zero. Sa vorbesti, sa mergi, sa citesti, sa scrii, sa mirosi iarba proaspat taiata si sa vezi asa verde prin toti porii, sa te joci aiurea cu razele de soare care se vad dar nu le poti prinde, sa calci aiurea un gandac in curte, cu piciorul gol si sa te uiti apoi la el fascinat. Sa gusti toate mancarurile din lume - ma rog, nu chiar toate -. Anyway, ati prins ideea.
Cand esti la scoala esti prea preocupat, tinzi spre o perfectiune simpla si usoara dar care nu se obtine chiar batand din palme si muncesti catre o chestie cumuna, alaturi de altii care fac, robotic, acelasi lucru.
Dupa facultate - sau cand deja ai un job stabil, o relatie stabila, o viata oarecum predefinita - lucruriel sunt asa... mai orizontale. Da, descoperi si atunci sau apoi, dar nu mai ai acelasi entuziasm, nu mai vrei, nu mai ai chef, esti lenes si te lasi batut. Putinii aia care descopera toata viata sunt cei mai fericiti dintre noi toti. Nu fericiti intr-un sens clasic, ci intr-unul frumos, interesant... altfel. Sa te nasti mereu, zi de zi, sa ai cate un zero mereu in timp ce in spate ai alte casute pline cu cifre mai mari...
Comments