Viata: doua felii mari de nefericire
Homeless isi misca degetele, incet, unul cate unul, de parca torcea niste fire invizibile. Frigul de afara il intepenise si incerca sa se dezmorteasca. Era singur. Un om singur si un caine hapsan pe care ajunsese sa il urasca.
In noptile in care tremura ca un telefon pus pe vibratii visa sa intre in pielea cainelui Dog, care ii tinuse de urat atata amar de vreme. Ii placuse de el initial. Il gasise langa un tomberon, lovit si cu blana murdara de sange inchegat, infometat si trist. Il adorase in momentele alea pentru ca, desi nu era om, era un suflet mai pedepsit decat el, mai bolnav decat el si mai lipsit de speranta decat el. Cum sa nu ii fi tresarit sufletul de fericire, acolo... macar un dram de fericire, cand si-a gasit un companion loial si cald aflat intr-o situatie mai aiurea decat a lui. Nu se mai simtea ultimul de pe Pamant... Bine, poate ramasese ultimul om, dar nu ultimul suflet.
Speranta moare ultia si a lui a murit intr-o dimineata de noiembrie. 1 noiembrie 2014, cand plimbandu-se de nebun pe strazi, impreuna cu Dog, Homeless a devenit, din nou, cel ultimul suflet de pe Pamant.
Dand din coada ca o femeie care-si flutura genele pentru a agata un individ, o catea plina de purici a inceput sa se gudure pe langa Dog. Masculul, intrezarind o bucata de Rai, s-a dat si el bine pe langa cateaua Bitch si a acceptat-o in echipa lor...
De atunci, Homeless a devenit din nou mai trist, mai pierdut, mai singur. Dog si Bitch duceau o viata frumoasa in doi iar el devenise un om inghetat de frig, pe care se asezau fulgii de zapada incet si totusi agresiv, inghetandu-i si fundul carpit de suflet pe care simtea ca il mai are...
Poate asa era viata... Sa traiesti, intre doua hopuri, cateva momente de fericire. Singura chestie, notata undeva cu litere mici mici mici pe prospectul vietii era ignorata de toti - hopurile tin aproape o vesnicie si momentele de fericire sunt asa... momente si se intampla o singura data. Un mare sandvis de nefericire-fericire-nefericire. Si... totusi, din fericire, pe prospectul vietii scrie mare si frumos, cu litere aproape aurii - ATENTIE, E LETALA. Macar cu atat sa ramai, cu speranta ca intr-o zi se termina totul. Si speranta asta chiar ca nu ti-o ia nimeni.
In noptile in care tremura ca un telefon pus pe vibratii visa sa intre in pielea cainelui Dog, care ii tinuse de urat atata amar de vreme. Ii placuse de el initial. Il gasise langa un tomberon, lovit si cu blana murdara de sange inchegat, infometat si trist. Il adorase in momentele alea pentru ca, desi nu era om, era un suflet mai pedepsit decat el, mai bolnav decat el si mai lipsit de speranta decat el. Cum sa nu ii fi tresarit sufletul de fericire, acolo... macar un dram de fericire, cand si-a gasit un companion loial si cald aflat intr-o situatie mai aiurea decat a lui. Nu se mai simtea ultimul de pe Pamant... Bine, poate ramasese ultimul om, dar nu ultimul suflet.
Speranta moare ultia si a lui a murit intr-o dimineata de noiembrie. 1 noiembrie 2014, cand plimbandu-se de nebun pe strazi, impreuna cu Dog, Homeless a devenit, din nou, cel ultimul suflet de pe Pamant.
Dand din coada ca o femeie care-si flutura genele pentru a agata un individ, o catea plina de purici a inceput sa se gudure pe langa Dog. Masculul, intrezarind o bucata de Rai, s-a dat si el bine pe langa cateaua Bitch si a acceptat-o in echipa lor...
De atunci, Homeless a devenit din nou mai trist, mai pierdut, mai singur. Dog si Bitch duceau o viata frumoasa in doi iar el devenise un om inghetat de frig, pe care se asezau fulgii de zapada incet si totusi agresiv, inghetandu-i si fundul carpit de suflet pe care simtea ca il mai are...
Poate asa era viata... Sa traiesti, intre doua hopuri, cateva momente de fericire. Singura chestie, notata undeva cu litere mici mici mici pe prospectul vietii era ignorata de toti - hopurile tin aproape o vesnicie si momentele de fericire sunt asa... momente si se intampla o singura data. Un mare sandvis de nefericire-fericire-nefericire. Si... totusi, din fericire, pe prospectul vietii scrie mare si frumos, cu litere aproape aurii - ATENTIE, E LETALA. Macar cu atat sa ramai, cu speranta ca intr-o zi se termina totul. Si speranta asta chiar ca nu ti-o ia nimeni.
Comments