Oana Dixit

Am revenit intr-o lume populata de Britney Spears si alte chestii care exista degeaba, cazand fulg,fulg,fulg din ceatza. Bine macar ca ninge. Oamenii isi inghit cuvintele, le ascund sub falsitatea tacerii si clesti cu care sa le trag cu fortza n-am si nici nu ma obosesc. Pe biroul meu a poposit o fitzuica aiurea cu niste versuri de doi bani, scrise si gresit gramatical printre altele. Mi-e o lene imposibila, fortata, pentru ca-i ghetzush peste tot si hop, cum fac un pas cum alunec. Mi-am uitat si aparatul foto acasa si-aveam chef sa prind niste zapada. Mi s-a zis insa ca maine facem poze prin parc... noaptea probabil cand am timp. In fine, cu sau fara zapada, Bucurestiul e si va ramane Bucuresti. Fascinant intotdeauna, gasiti voi sensul pozitiv ca eu nu-l vad, chiar daca folosesc cuvinte mari. Cica ninge altfel, adica ninge drept acum, nu mai ninge asa haotic. Crezi tu? Si daca ninge drept, what does that mean? Cum e sa dai cadourile inapoi? Ambalate frumos asa cum le-ai primit? Stiu c...

Cei de la revista Hello! au realizat topul celor mai atragatori barbati din lume si-au pus-o de-un calendar. Singurul care mi s-a parut worthy sa apara e Gerard Butler, adica luna martie. Daca vreti sa-i vedeti pe ceilalti, voila .

A-nceput de ieri sa cada Cate-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai razbunat Spre apus, dar stau gramada Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Si pe rau e numai fum. Vantu-i linistit acum, Dar navalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sanii, De pe coasta vin tipand Si se-mping si sar razand; Prin zapada fac matanii; Vrand-nevrand. Gura fac ca roata morii; Si de-a valma se pornesc, Cum prin gard se galcevesc Vrabii gurese, cand norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfada, Stau pe-ncaierate pusi; Cei mai mici, de foame-adusi, Se scancesc si plang gramada Pe la usi. Colo-n colt acum rasare Un copil, al nu stiu cui, Largi de-un cot sunt pasii lui, Iar el mic, caci pe carare Parca nu-i. Haina-i maturand pamantul Si-o taraste-abia, abia: Cinci ca el incap in ea, Sa mai bata, soro, vantul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Ma-sa l-a trimis in sat, Vezi de-aceea-i incruntat, Si s-avanta, si se crede Ca-i barbat; Cade-n branci si se ridica Dand pe ceafa putintel Toata lana unui mi...

Atata zapada-i afara cum n-am mai vazut de-atatia ani si ani... si ani. Asa de alb e anul asta 2008 ca incepe sa-mi placa. Am vazut niste copii jucandu-se in zapada si mi-am amintit de-acum vreo 20 de ani cand zapada era maaare, maaare si-mi faceam casutze in zapada si ne bateam cu bulgari si totul era alb, si eram asa de albi. Zapada i-asa tacuta si alba si i-atat de buna incat nu ai ce sa-i reprosezi si chiar daca te impiedici si cazi, tot nu are sens sa-i zici ceva. Cum naiba sa te superi pe zapada? Ar fi un fel de crima, ar fi intr-atat de trist si meschin. Zapada te invata sa fii tu, oarecum. Sau te lasa sa fii tu. Si se joaca in acelasi timp, inainte sa se aseze. Sa ocupe tot spatiul. Alb. Calm. E co-ple-si-tor.

Atata zapada-i afara cum n-am mai vazut de-atatia ani si ani... si ani. Asa de alb e anul asta 2008 ca incepe sa-mi placa. Am vazut niste copii jucandu-se in zapada si mi-am amintit de-acum vreo 20 de ani cand zapada era maaare, maaare si-mi faceam casutze in zapada si ne bateam cu bulgari si totul era alb, si eram asa de albi. Zapada i-asa tacuta si alba si i-atat de buna incat nu ai ce sa-i reprosezi si chiar daca te impiedici si cazi, tot nu are sens sa-i zici ceva. Cum naiba sa te superi pe zapada? Ar fi un fel de crima, ar fi intr-atat de trist si meschin. Zapada te invata sa fii tu, oarecum. Sau te lasa sa fii tu. Si se joaca in acelasi timp, inainte sa se aseze. Sa ocupe tot spatiul. Alb. Calm. E co-ple-si-tor.

Si intr-o zi, au inceput sa se adune, in grupuri imperfecte, cate 5-6, si-au inceput sa plece. Mai intai pe jos, apoi si-au facut planuri si au construit masini cu care au calcat tot ce le statea in cale si-au construit drumuri. Drumuri care nu mergeau niciunde. Drumuri pe care s-au pierdut si s-au depersonalizat. Ii priveam cu mila. Mila amestecata cu ciuda. Mila pentru ca si-au pierdut sufletele in cautarea valorilor si pentru ca au lasat totul in urma, n-au stiut ca in sufletele lor aveau compartimente pentru orice. Nu si-au dat seama ca drumurile pot fi construite cu doua benzi. Si ciuda pentru ca uneori, privind in poze, sau auzind in mijlocul unor discutii despre aparentele oaze gasite de ei in deserturile in care si-au cladit civilizatiile, mi-ar fi placut sa ma alatur lor. Am ramas, totusi, in urma, vizitandu-i rar si uimindu-ma ca nu mai stiau sa priveasca spre cer, ca foloseau pamantul doar ca busola a realitatii si ca uitasera sa zambeasca. Uneori radeau in hohote. Si atat. ...

Nu am acceptat niciodata ideea ca oamenii trebuie sa creada ceva asa, de-a gata. Fara motiv. Fara un raspuns plauzibil la "de ce". Well, azi a trebuit sa accept un lucru indefinibil, in... in... in... fara raspunsuri la "de ce"-uri si altele asemenea. Si a trebuit sa accept asa, cum se intampla cand inghiti ceva prea mare si ti se opreste in gat si te chinui cu o gura mare de apa sa se duca. Si inghiti pentru ca trebuie. Sau naiba stie de ce. Ca eu, pare-se ca nu am toate raspunsurile. Si mi-am julit genunchii cand am cazut. Si ma doare putin. Bine macar ca am invatat la fizica, in liceu, cum sa cad frumos, fara sa ma lovesc prea tare si fara sa ramane urme. Desi pustii din ziua de azi nu mai invata nimic folositor. Numai tampenii. Asta daca mai trec pe la scoala. Si ma gandeam ca am pierdut timp si multe alte chestii. Pana la urma, timp nu am pierdut. Am pierdut doar idei. Asa de multe idei incat imi vine sa inchid ochii si sa ma arunc in gol. Pana la urma, intotde...