Oana Dixit

Un nene din Sri Lanka a stat 50 de ani la inchisoare cam din... greseala. Barbatul in varsta de 80 de ani a fost pus in arest preventiv pe cand avea 30 de ani pt ca il amenintase pe tatal sau cu un cutit. Si pare-se ca avocatul lui si-a dat demisia or something de unde lucra si omul nostru a fost uitat dupa gratii. Din... fericire, acum cateva saptamani s-a imbolnavit si a fost dus de urgenta la spital. Atunci i-au cautat dosarul de pe unde-o fi fost el aruncat si SURPRIZA! Statuse in arest preventiv 50 de ani asteptand o judecata dreapta si infricosatoare care sa-l arunce cateva luni, probabil, in inchisoare. Dar nu-i bai, ca a fost eliberat dupa atata timp... pe cautiune.

Oameni la metrou. Pierduti in gandurile lor, ascultand muzica, citind ceva, razand singuri, cercetand picioarele domnisoarei din stanga, batand ritmic si nervos din picior in asteptarea statiei de destinatie. Imi plac metrourile (nu cand sunt aglomerate rau) asa cum imi plac si pietele. Pentru ca-i un mic univers adunat acolo. Lume pestrita. De la domni cu costum si diplomat (care au masina in service vreo doua zile si merg cu metroul sau cumpara grabiti un buchet de flori si ii vezi prin piata), elevi dezorientati si femei de 53 de ani, pozitionate social undeva intr-o clasa de mijloc, caracterizate printr-o telenovela pozitionata si ea intre o ciorba si un dat cu aspiratorul. Imi plac metrourile si pietele pentru ca freamata de viata, pentru ca acolo mereu se intampla ceva, pentru ca e aproape imposibil sa nu-ti atraga atentia nimic. Pentru ca e galagie, pentru ca e plin de culoare, pentru ca te lovesti de oameni si privesti in ochi tot felul de straini, pentru ca iti zambeste cineva...

Imi place cum se joaca umbrele si luminile la mine in camera, imi place ca-i cald si-mi mai place ca nu imi simt prezenta. Parca m-as fi lasat singura, eu pe mine, si nu-mi mai creez nici o senzatie sau gand aiurea. Ma contopesc cu lucrurile care ma inconjoara si pe care le ating. Descopar un univers tacut, in care atomii se zbat frenetic fara zgomot. Ca intr-un fel de ceremonie bizara. Si timpul a stat. Pe firele lui lungi se joaca priviri adanci, rasete zgomotoase, atingeri moi, irizari de caldura si stropi de uimire. Imi incalcesc degetele printre el, il inod, ii dau drumul, scoate sunete ca o harfa intr-o mare de intuneric, fara ziduri, fara ecou si oarecum perpetuu. Aici stau eu si-n umbrele care se creioneaza vag si fugitiv pe pereti tot ce-am strans in bucata de suflet ce mi-a fost data ratie pe lumea asta, tot ce mi se prelinge prin vene. I-aglomerat universul meu cu oameni buni, cu oameni docili, cu oameni oropsiti de viata si timp, cu oameni care sufera si plang, cu oameni ca...

Un tip din Germania si-a dat afara 3 angajati pentru ca nu fumau si a angajat in locul lor trei fumatori. Pe de alta parte, patru femei din Marea Britanie au fost date afara de la serviciu pentru ca barfeau. Ambele stiri sunt fucked up si, totusi, cat se poate de ok. Pana la urma, nenea ala le-a facut un bine nefumatorilor care nu mai trebuie sa suporte fumul celor care stau toata ziua cu tigara in gura. Iar cu tantile alea, well, barfitul e un sport mondial, e o chestie mai raspandita decat internetul. Dar e dragutz ca le-a dat afara. Mi se pare ca se strica iarna. La Oradea vor fi maine 10 grade si cica in urmatoarele zile o sa fie mult mai cald decat ar trebui in aceasta perioada. Ca semn de prostest si pentru ca azi am asa.. o stare de dolce farniente de abia astept sa ajung acasa, sa dau drumul la calorifer, sa se faca super cald in camera, sa beau ceva cu muuulta gheata, sa aprind tot felul de minunatii, sa renunt la majoritatea hainelor, sa ascult ceva muzica faina si sa visez ...

Ma plangeam mai demult ca tot primesc spam-uri cu penis enlargement. Acum am primit un alt spam de la o tanti, Alison Day. Si duduia asta se plimba ea in vacanta de iarna prin Europa (ea fiind din State) si se juca cu cartile ei de tarot cand, sa vezi minune! I-a aparut nu stiu ce carte si s-a gandit ea ca inseamna tot felul de minuni, care, evident (de ce nu, pana la urma?!), m-ar privi pe mine. Si incepe sa-mi spuna una si alta si brusc, se opreste. Daca vreau sa stiu mai mult, adica tot, sa o sun sau sa intru nu stiu unde sa-mi introduc datele cartii de credit samd. Ma gandesc... oare or fi multi oameni asa dusi incat sa vrea sa afle tot incat sa plateasca? Eu prefer sa nu stiu nimic. Mai bine prost si bogat decat atotstiutor si cu cardul gol, nu? :D Eh, nici asa, dar totusi. Cati s-or lasa pacaliti in felul asta? Va zic si eu ce si cum, trecut, prezent, viitor si ce mai vreti. Chiar gratis, c-ar fi amuzant. Si nu ma mai stresati atat cu propuneri de weekend ca ma faceti sa plang!!...

Oamenii sufera de singuratate. Si de multe ori ei aleg sa faca asta. O prietena era trista azi ca dupa principiul "mai bine acum decat mai tarziu" a renuntat la un tip care pare-mi-se ca-i placea si care sigur insemna ceva dupa principiile si doleantele ei avand in vedere ca acum e suparata si plange si ii vin in minte tot felul de chestii aiurea si amintiri stupide si chestii care dor. Acum vreo 3 zile o alta prietena imi povestea aventurile ei cu x si y si mai stiu eu cine. Toate astea invaluite intr-o asa de mare singuratate si tristete incat... Oare am ajuns sa avem asteptari prea mari? Sa nu stim ce vrem? Sa nu ne mai multumeasca nimic? Sa impingem perfectionismul dincolo de limitele lui? Ne lovim oare de ziduri pe care doar noi le vedem si noi le cream? Ne place, oare, sa ne punem piedici aiurea? Sau gandim prea mult si prea prost sau poate ca pur si simplu suntem intr-o eterna cautare a unor iluzii? Keep the faith... keep your eyes open... live the moment... chose and ...