Oana Dixit

Uite ca cercetatorii s-au plictisit iar si-au facut niste... cercetari interesante. Dar, mai interesant decat cercetarile interesante e rezultatul: se poate muri din dragoste! Si, faza cea mai spumoasa e faptul ca mai ales barbatii sunt afectati in asa hal incat pot sa... :D Super tare si din experienta mea, care nu-i vaga dar e foarte concreta si reala, pot spune ca-i asa. Barbatii chiar sufera mai mult. Mai mult decat mine cel putin si avand in vedere ca-s femeie ... q.e.d. Deci... beware... daca nu esti cuminte sau ma plictisesc, in curand e posibil sa mori de-a dreptul. Forever. 6 feet under. R.I.P. Pe bune daca nu e super penibil si penal. Pai... sincer. Asa cum am zis si nu, nu sunt prea realista sau gandesc prea mult sau whatever. Suntem oameni si ne putem controla sentimentele, trairile samd. Pe bune Cu greu, uneori, dar se poate. Cum sa mori din dragoste? Sau cum sa mori asa... dintr-o chestie de genul asta? Eu inteleg ca starea psihica influenteaza sau chiar declanseaza multe...

Un super tare telefon mobil. E ca un... stick (adik batz). Nu are taste. Deloc. Daca vrei sa formezi un numar rotesti bucatelele alea pana cand cifra dorita ajunge in dreptul liniei (e o liniutza acolo, daca nu ati vazut-o) Mai aiurea e cu sms-urile. Dar ar fi fost ditamai stick-ul daca ar fi avut si fiecare litera pe fiecare disc dintr-ala. Oricum. E haios rau si super gadget. E creat de Yanko Design .

Pentru ca sa scape de poluare pana peste vreo doua saptamani cand incep Jocurile Olimpice, autoritatile de la Beijing au luat o decizie ceausista: masinile cu numere pare vor circula doar in zile pare si cele cu numere impare doar in zile impare. Eu nu-mi amintesc de pe vremurile demult apuse ca tata sa fi circulat un weekend da, unul nu. Si prea putin cred ca ma interesa. Dar din ce tin minte, in fiecare weekend eram pe cine stie ce munti... cu masina care avea, evident, un singur numar - pe care nu-l mai tin minte -. Pana la urma, la noi, la cum au rasarit masinile, ca ciupercile dupa ploaie, cel putin cate una pentru fiecare membru al familiei, nu ar fi greu sa alegi cu care sa circuli. Ca or avea si numere pare, si impare. Si nu mergi cu toate in acelasi timp, oricum, nu? Deci n-ar fi bai... cred. Nu stiu de ce, dar mi se pare haios. As vrea sa vad chestia asta si la noi vreo luna. Pentru c-ar fi ditamai circul, haos, teatru... Nu c-ar fi bine sau corect. Doar ca m-as amuza intr-un...

Asta-i post public privat, cu dedicatie directa. Ma gandeam la inca o modalitate (pentru ca-s multe, n-are rost sa le insir) prin care omul e un fel de Dumnezeu mai mic si limitat dar, totusi Dumnezeu, pentru ca reuseste sa stabileasca el evenimente. Sa dea nasteri si sa puna puncte. Sa zicem ca vrei sa faci ceva... nu stiu, ceva ce ti-ai dorit de 30 de ani. Sa vizitezi piramida lui Kheops. Si-ti stabilesti tu o zi acolo, o zi fixa si exacta. O data pe care o alegi special pentru a o asocia intotdeauna (sau cel putin pentru mult timp) cu evenimentul respectiv. Nu stiu de ce mi s-a parut mie asa... un act dumnezeiesc. Poate nu-i. Poate... e... Si din poate in poate, mergand asa... incercand sa ocupi cat mai mult din latimea drumului ajungi sa calci mai mult asfalt decat iti trebuie sau vrei sau... Bineinteles ca asta se incadreaza la posturile sau discutiile mele din care nimeni nu intelege nimic. Doar ca atunci cand trebuie sa iei decizii mari si grele, cand omori pentru ca sa tra...

Atunci cand iti spune cineva ca are doua vesti, una proasta, una buna, o alegi de obicei pe cea proasta. Si apoi pe cea buna. Sau, ma rog, cel putin asa fac cei mai multi dintre noi. Pana la urma, e ceva de genul: ”ma intristez eu cand o aud pe cea proasta, dar apoi totul se diminueaza sau chiar dispare cand o aud pe cealalta”. Oare suntem incapabili sa o auzim intai pe cea buna si sa reusim sa inecam ulterior in fericirea sau cel putin buna-dispozitie produsa de ea, vestea proasta? E oarecum interesat cum am invatat sa ne aparam asa... la un nivel iluzoriu oarecum. Sa incercam sa pacalim realitatea. Sau, poate o fi vorba de timp. Temporalitate si cronologie. Cea care are ultimul impact... Hmmm... Data viitoare o sa aleg vestea buna. S-ar schimba ceva?

Am chef sa cumpar pixuri. Multe, multe, multe pixuri. De toate culorile si formele si marimile si... pixuri. Nu. Nu e o exprimare simbolica si kinky. Come on! Pur si simplu. Pixuri. As silly as that sounds. Mi-e pofta uneori sa-mi cumpar papanasi sau ton cu legume sau romane sau dulciuri sau carti de colorat. Acum pixuri. Asta inseamna shopping pentru mine. Anyway. Trecand peste asta... sau pornind de la... In generala aveam o colega, Madalina Banete (ring any bell?, ca eu n-am mai auzit nimic de ea de-atunci). Ei, si fata asta... inalta, solida, cu parul roscat si cu vocea groasa a tipat intr-o pauza in clasa a VII-a, cand niste colegi "se bateau" aruncand diverse chestii: "Nu mai aruncat cu pixe!" Ei, de-atunci, cand ma gandesc la pixuri zic si scriu "pixuri" dar in minte am vocea ei zbierand "PIXEEEEE". Si tot o chestie funny, care m-a lasat wowed!!! azi la metrou incat am ramas pe peron de... wowed!!! ce eram. Un nene oarecum taran a intreba...

Ce mi s-a parut mie azi amuzant si amuzanto-trist. In fine. Sa incepem cu povestea funny ca sa terminam creepy :D 1. Am o colega. Mai noua - de vreo doua saptamani. N-am vorbit cu ea, nu stiu cum o cheama si nici nu ma roade interesul. Se pricepe la sport. Like I would care. In fine. Am observat azi - intr-un tarziu, ce-i drept - ca atunci cand merge ii tresar obrajii. Nu sanii - nu, nu ii are mari. Nu parul prins in coada de cal - nu, nu il tine prins asa. Ci... obrajii. Poate-i normal, who knows, poate si mie mi se intampla la fel. Dar e un fenomen pe care nu l-am mai vazut pana acum. 2. My boss a gasit azi in spaghetele luate de la bufet - Continental Catering, un animalutz. Adica un gandacel. La inceput am crezut ca-i orez salbatic dintr-ala. Dar, pana la urma, orezul nu are antenutze si aripioare - una am rupt-o din greseala. Si bineinteles ca s-a dus si le-a zis, iar raspunsul, venit oficial de la o tanti cu o camasa nearga dragutza, a fost ceva de genul: ”Sunt curati!” Pai or f...