Oana Dixit

Şi marea se împărţise aşa ciudat. Nu ca în Biblie. Sau poate ca acolo, cine ar putea să ştie când pe vremea aia, timpul nostru încă era sub formă de stânci, şlefuindu-se încet, până când să se transforme în boabe de nisip care să aibă loc într-o clepsidră. Marea se împărţise aiurea iar cei de pe mal, fie începuseră să se plimbe prin coridorul din mijloc, fie priveau uluiţi, fie sperau că prin dunga de spaţiu să vadă malul de dincolo. Pentru că aceia din coridor nu ştiau ce se întâmplă pe mal, cei de pe mal nu ştiau cum e pământul de pe fundul mării, iar cei care priveau dincolo se enervau că nu reuşesc să vadă dincolo de orizont, s-au luat la ceartă. Dacă într-un mod absurd cuvintele ar fi avut ochi, toţi erau orbi. Foloseau cuvinte cu pleoape, cuvinte fără retine. Se încurcau aiurea şi cădeau, dând vina unul pe celălalt. Foloseau cuvinte cu scop analgezic pentru ei şi veninos pentru ceilalţi. Nici nu şi-a dat seama când marea s-a liniştit. Erau prea agitaţi, prea răi, prea oameni ca s...

Daca atunci cand erati mici ati mers la parintii vostri cu intrebarea debusolanta: "Mami, de ce te bronzeaza soarele?", va spun eu acum de ce. E simplu. Stiti cum daca lasati ceva la soare, soarele il/o decoloreaza? Well, culorile pe care le fura din toate obiectele pe care le decoloreaza ni le da noua. De-asta sunt si nocive razele soarelui. Va dati seama cati coloranti si cate chimicale???

E interesant cum fiecare dintre noi vrem diversitate, vrem sa avem de unde sa alegem iar in momentul in care optiunile ne sunt asezate in palme fie tinem amandoi pumnii inchisi, fie ne uitam la toate ca si un rau care s-a abatut asupra noastra. E mai simplu sa fie totul drept si lin. Mie in schimb nu-mi place banalitatea si stiu undeva, acolo, ca nu pot sa risc incat sa pierd tot. E ca si o poveste, care ti se deschide in fata ocihlor. Poate am norocul sa fiu undeva mai sus incat sa stiu ca apele gri si urate nu pot sa ma ajunga sau poate nu imi pasa... cine stie?! Ideea e ca de pierdut ce sa ai? Si-apoi, fara piedici nu ai cum sa cazi si sa te ridici. E frumoasa senzatia de dupa, cand iti scoti nasul din pamant si iti indrepti privirea spre cer. Pe de alta parte, daca te arunci intr-un puzzle mereu, nu o sa ai cum sa ajungi vreodata sa fii complet, daca asta e scopul.

Sa nu va socheze titlul. Lasati socul pentru cele ce urmeaza. Daca tot e sa le spunem pe nume, hai s-o zicem. Deci. Eram la metrou, ma intorceam de la examen (asta o sa ma socheze cand o sa vad nota) si doi tipi cam prosti si vai de mama lor, imbracati in niste haine care-ti trezeau mila sau groaza vorbeau despre curve. Asa le-au zis, asa va zic. Sa le spunem finut femei de moravuri usoare? Neah... Si unul dintre ei avusese o astfel de intalnire si voia sa mai mearga. Dar celalalt era cam trist, saracul, ca n-avea bani. Si-i zice celalalt. "Ba, nu iti trebuie bani. Le convingi cu o sticla de vin si niste mancare!" Cica asa facuse ele si la unele merge. Deci, concluzia, daca esti harnic si gospodar poti sa zambesti fericit. Criza asta! Sau poate doar facea ala pe grozavul. Oricum o fi, mi s-a parut penibil si amuzant in acelasi timp.

Era într-o luni, pe la 11 seara, când clopotul bisericii sure a început să bată. Ritmic. De câteva ori. Mai repede, mai încet. Apoi s-a oprit. Cei câţiva săteni care nu dormeau s-au gândit că o fi murit careva dintre ei. Cu ochii mijiţi de somn, au stat puţin să-şi treacă în memorie vecinii. Cei mai în vârstă. Apoi, zâmbind cu nişte rictusuri bizare, duşmanii. “O fi lelea Mărioara. Că era bătrână. Să fi avut 100 de ani, că parcă ar fi stat aici mereu, ca vremea, de nu mai ştii în ce zare i se pierde începutul. Sau poate Ion Bibanu, că-i om rău şi cine ştie cum o fi căzut, mort de beat, în vreun şanţ.” Şi apoi, linişte. Somn. A doua zi, în sat treabă, gălăgie, muşte, câini agitaţi şi pisici leneşe. Uitaseră de clopot. Nimeni nu se pregătea de îngropare. Peste o săptămâna iar , luni seara, pe la 11, clopotul a bătut ritmic, rar, des, cu ecou. Sunetul a vuit lung în tăcerea nopţii, pierzându-se apoi undeva în apele Prutului. La fel, oamenii şi-au trecut în minte vecinii, duşmanii. Vreo d...

Adevăruri simple, de care nu ai cum să scapi. Ca nişte cărţi, pierdute în rafturi. Gândite şi scrise de nişte nume anonime. De ce se vând şi cum le alegi? E simplu… Cărţile, sun ca nişte oameni. Ca nişte indivizi pe care îi vezi pentru prima dată şi nu ai cum să nu îi judeci, aproape inconştient, după câteva criterii. Gusturile nu se discută, dar contează. Marketingul e o parte a creierului nostru, ar zice, poate, cineva. Ca să te vinzi, ca să faci parte, ca să fii acceptat, urmezi nişte reguli nescrise, comandate de gusturi. La fel ca o carte. Închipuie-ţi că intri într-o librărie din care vrei să îţi alegi o carte a unui autor nou, neconsacrat. O carte care să-ţi placă. Vezi coperta… de un verde pal. Să zicem că-ţi place verdele pal. O iei din raft, te uiţi la imaginea de pe copertă, aşa cum la un om pe care-l vezi prima dată te uiţia eventual la hainele de pe el. E aşa şi altfel, îi place asta sau cealaltă. E ordonat, curat, îngrijit. Le ghiceşti (sau crezi că le ghiceşti) imedia...

Ii spuneam cuiva acum cateva ore, ca in loc sa primesc lumina, de inviere am primit idei. Si, pana la urma, asta e... ideea. Inviere, adevar, viata, speranta si toate lucrurile de genul asta. Idei si impuls sa scriu diverse, ce-o fi. Mai demult, credeam ca asta e lucrul care ma tine in viata. Si acum cred asta si nu exista persoane, lucruri sau intamplari pe lumea asta care sa ma faca sa ma simt mai bine, sa-mi dea sentimentul ca traiesc, sa ma faca sa ma simt eu, ca atunci cand scriu. Ce-o fi. Mult, putin. O idee. Mai multe. Mi-e dor si regret si poate nu am timp si ma pierd in atatea lucruri. In general, oamenii din jurul meu nu inteleg de ce imi place sa fiu singura. Eu si ideile mele. Pentru ca daca nu as beneficia de mult prea scurtul timp in care sunt singura, as simti ca nu are sens sa fac pasul urmator. De ani de zile, de cand nu am mai publicat nimic. Nici o carte, nici un rand pe foile uitate ale unui volum oarecare, e ca si cum ma sting. Ideile trebuie culese, simtite in li...