Oana Dixit

Pentru ca s-a mai terminat nebunia, pot sa zic si eu doua cuvinte despre Michael Jackson. Nu m-a atras vreodata muzica lui. Deloc. In 1992 stiu ca a venit in concert la noi pentru ca o colega mergea la concert cu parintii ei si i-au cumparat si invatatoarei un bilet. Cam asta e tot ce-mi spune mie toata povestea asta. Ideea e alta. Ce absurd e sa fii bun la ceva - gen vedeta - in zilele noastre. Daca nu ai nervii tari sau daca nu esti complet idiot, te distruge psihic toata povestea asta. Sa fii obligat sa te ascunzi cand mergi, ca tot omul, sa cumperi ceva de un simplu magazin, sa nu te poti imbraca si tu normal ca te arata lumea cu degetul, sa-ti retusezi machiajul inainte sa pleci sa-ti plimbi cainele si sa ai grija pe cine saluti, ca barfele se nasc repede, umplu presa si arunca toti cu pietre in tine. Poate asa merita unii, cei care vaneaza faima, cei pentru care a fi vedeta e un tel in viata. Dar cand ajungi sa fii la pamant si pentru ca esti cineva te calca toti in picioare cum ...

O ştiţi cu toţii, am mai postat chestia asta acum vreun an sau doi, dar azi merge iar. De fapt, chestia asta ar merge asa.. o data la cateva zile. Sau, macar, atunci cand stai si te uiti ca boul (boaua:p)la stanga, dreapta, fata si nu stii incotro sa mergi. Ca inapoi, nu prea mai ai cum. Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, choose washing machines, cars, compact disc players and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a three-piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who the fuck you are on Sunday night. Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pissing your last in a miserable home, nothing...

Ma gandeam ca suntem asa pierduti in criza si amenintati de tot felul de lispuri financiare, incat, am uitat sa vedem cati oameni au pierdut oamenii in ultimele cateva luni. Suntem fixati doar pe pierderi calculate in contabilitate. Avion cu 48 de oameni la bord, prabusit in New York pe 13 februarie - 49 de morti Avion cu 228 oameni la bord, prabusit pe 1 iunie, in ocean - 228 de morti Avion cu 153 de oameni la bord prabusit pe 29 iunie, in ocean - 152 de morti Cutremur in Italia pe 6 aprilie - 299 de morti Astea-mi vin in minte acum. Si nu-s de ajuns?

Cu stropi mari ca un fel de prelungire a cerului in existenta si a existentei in cer. Un joc de-a valma, aiurea, ca o roata a timpului care se intoarce mereu dar tot timpul in alt loc. Un strop nascut aici ajunge maine dincolo, murind mereu si renascandu-se intr-un iures pe care cineva demult l-a denumit ploaie. In alte limbi, altii, in alte timpuri, l-au numit potrivit cuvintelor lor. Se preling incet, pe geamuri, privind sau nu inauntru, sunt calcati in picioare si uneori inghititi din greseala de cei care incearca sa-i priveasca de jos. Nu ca le-ar pasa, ca ar avea constiinta de sine sau orice fel de viata. In inconstienta lor, stropii sunt, uneori, mai utili decat primii 20 de oameni de langa tine. Si mai calmi sau mai vorbareti sau cine-o sti cum sunt sau nu. Ideea e ca a tot plouat zilele astea, seara de seara, ca un fel de ritual sinistru nascut din cine stie ce dansuri ale ploii. Sau, poate, doar pur si simplu din nori. Problema mea si bucuria multora e faptul ca innoratul ritu...

Si e timp prea repede sau prea incet, pudrat aiurea cu vise si idei. Cu sau fara amintiri. E absurd, pentru ca fara amintiri nu are cum sa fie. Intrebarea e cum sa le sortezi: frumoase, urate, indiferente. Naiba stie. Si poate nici nu mai conteaza cand vine asa un val cateodata si ti le da peste cap. Alea frumoase devin incerte, alea urate raman urate, alea indiferente raman indiferente. Macar sunt constante :)). Ma intrebam recent - recent adica azi... ieri - cum e pentru copiii aia mici sa invete sa mearga in picioare, sa vorbeasca si sa faca ei tot ceea ce fac. Cred ca trebuie sa ai o forta incredibila in corpul ala mic. Dupa ce te faci mare, toata forta asta nu numai ca se imprastie in tot corpul, dar se si dilueaza sau dispare cu totul. Cine sa stie? Cum o fi oare senzatia ca ti se misca pamantul sub picioare si parca ti l-a tras cineva ca pe un fel de pres. Cum or fi o groaza de chestii aiurea si fara sens? Pai... nu stii pana cand nu ti se intampla. Dar si cand ti se intampla.....

Ii spune all inclusive si e extrem de ieftin. Vreao 230 de euro sapte nopti, fara transport. Toata lumea e de-a dreptul extaziata, numai ca exista un schepsis.. pe care atat romanii, rusii, nemtii, bulgarii si ce mai sunt ei par sa nu-l vada. Unii dintre ei, nu toti. Mancare multa de-si umplu farfuriile numai pentru ca e gratis. Si mananca jumatate. Parerea mea? Pai e ieftin pentru ca si mancarea e ieftina. Sunt lucruri pe care eu cel putin (oi fi mai mofturoasa de fel) nu le-as manca never ever acasa. Bucati de carne numai piele si zgarciuri, prajituri cu creme suuuper chimice si aromate extrem de artificial. Bine ca au compoturi, multe legume, fructe si, uneori, ca asta seara spre exemplu, mancare ce mi s-a parut, finaly, ok :) Asa e, serviciile sunt superioare celor din RO. Toti sunt amabili, peste tot e curat - chiar si pe plaja sau in mare. Piscina e curata, din pacate nu e cu apa de mare, dar e ok. Mi-e o leneeee. Si cam atat ca netul e scump rau aici de-ti vine sa-l bati. Mai mu...