Oana Dixit

Cuvintele pornografie, porno, au rădăcina în limba greacă: πορνογραφία ( pornografia ), care e un compus din πόρνη (pornē - prostituată sau pornea - prostituţie) şi din γράφω ( graph - scriere ). Din Grecia şi până în România, de atunci şi până acum, de-a lungul timpului, pornografia a trecut de la stadiul de simplu cuvânt care descrie un simbol obscen, sau o acţiune sau o persoană. Deja, pe plaiuri româneşti, timpul s-a deşirat de la “mioritic” la “pronografic”. Ne reprezintă. Îl asociem cu orice alt cuvânt, persoană, acţiune, poate ideal. Avem pitici, profesoare, bătrâni, eleve, prezentatoare, vedete, experte şi reviste. Porno. Simple parcă nu au impact, sunt banale, depăşite. Dacă nu sunt în “tendinţele” cu iz adolescentin-obsedat, nu au efect, nu trezesc interesul. Ţara noastră a coborât de pa plaiurile mioritice, undeva mai jos. Şi din punct de vedere al trecerii de la oraş la sat, dar şi din punct de vedere moral. E ca un copil, care în cruda pruncie a crescut la bunici, la ţară...

Toamna se intampla chestii amuzante. Mie mi se intampla, de fapt. Prin octombrie, bobocii de liceu isi iau in serios rolul de liceeni si cred ca sunt conducatorii lumii, iar bobocii de facultate se simt maturi, indreptatiti la orice si cu viitorul in fata, gol-golut, numai bun sa-l amenajeze cum vor. Acum, hormonii zburda liberi prin aer, toate-s noi si amintirile mele renasc asa in tot felul de sentimente simpatice foc. Atunci, eu incep sa fiu agatata. De boboci. Sau de elevi/studenti din alti ani care cred despre mine ca-s boboaca. Unii de liceu, pusti de-a noua, cu peste 10 ani mai tineri decat mine, care cred ca sunt si eu in liceu - eventual tot intr-a noua -. Ceilalti, mai tupeisti sunt bobocii de la facultate care incep sa se simta macho si sa alerge dupa tinere. Cum merg eu linistitia la serviciu, in metrou, cu o geanta sau rucsac in spate par de-a noua. Mda, oricum as fi si oriunde as merge par... Intamplari sunt multe. Priviri, intrebari... diverse. Chestii de agatat care ma ...

Ca sa facem reclama ascunsa... doar pentru cunoscatori :)) Pentru a ne cunoaşte mai bine facem în felul următor. Tu eşti cititor, iar site-ul pe care te afli este al unui tabloid. Pentru că nu toată naţiunea are studii jurnalistice şi e vorba despre un termen relativ nou în istoria presei, hai să facem cunoştinţă ca la carte şi să aflăm ce înseamnă tabloid. Fie că te uiţi în pagini româneşi, poate în Wikipedia că-i la modă sau în Oxford, Webster sau alte publicaţii care-ţi bagă pe gât cuvinte, sensuri şi alte asemenea, lucrurile arată la fel. Tabloidul presupune ştiri senzaţionale, exagerări, bârfe, scandaluri, crime şi accidente , toate punând accentul pe şocant şi informaţiile fiind prezentate într-o manieră simplă , vulgară (simplă, comună, pe înţelesul poporului). Pe de altă parte, tabloid mai înseamnă şi publicaţie de dimensiuni reduse (a se înţelege dimensiunea paginilor). Acum, că am stabilit care e treaba cu tabloidul şi ce înseamnă el într-un dicţionar, să-i luăm pe cei c...

Or fi si altele, dar mie mi-e gandul la strazi. Ce neinspirati si fara sens. Nu cred ca stiu vreo strada de pe la noi (altundeva or fi?) care sa aiba si ea, un nume inspirat. Oameni morti, locuri, gari, animale, capitale si tari, victorii si uniri - probabil in fiecare oras din Romania e cate o strada Unirii si Victoriei si, eventual, Garii. De ce nu suntem in stare sau de ce e regula asa? Nu putem avea strazi cu nume inovative, care sa nu comemoreze ceva? Care sa nu te invete istorie, geografie, literatura sau limbi straine? Stiti vreuna? Eu m-am tot gandit azi si... nici o idee, nici o strada, nu am pasit vreodata pe ceva inedit. Sa zic si eu "uite, azi am calcat pe bulevardul Egoistul turmentat". Macar ar fi fun. Sau "Strada fara nume". Exista pe undeva? Daca da, vreau sa o calc in picioare.

Ceai. De menta. De tei. De toate fructele pamantului sau cu arome cat se poaet de artificiale. Fierbinte. Cu putina miere sau deloc. Puneti zahar daca vreti. Brun. Sau alb. De care o fi. Turnati-l incet. Nu intr-o cana. Intr-un pahar mare, cu niste cuvinte, o sigla sau un desen. Un pahar pe care-l folositi zilnic. Lasati-l vreo doua minute pe masa, pana cand transpira si incep sa-i curga incet siroaie de apa, ca si cum s-ar fi nascut o ploiae, care curge doar asa... pe pahar. Luati paharul in mana. Sau desenati o tampenie cu degetul. Undeva. Oriunde. E fierbinte, in pahar. A acolo ca si in alta zi, probabil. Ce scrie pe pahar? Interesant desenul ala pe care-l vedeti zilnic fara sa va ganditi la el. Coca-Cola. Banal. Dar fiecare litera e intr-un fel. Ce caractere or fi? Verdana? Arial? Ce? De cat? Care? Cum? De ce le-au ales tocmai pe alea? E rosu curat asa... banal, sters? E spre grena? S-a tocit vreo litera de-a lungul vremii. E paharul cu ceai. Nu, nu s-a spart, desi era ceaiul fierb...

Ar fi absurd sa... mergi cu sotul in masina si pe marginea drumului sa faca cu mana o prostituata. Si sa opriti masina, sa te dai jos si sa o iei pe aia la bataie. sa ai copilul la scoala, in clasa I si nu stiu ce fiu de vedeta sa fie in clasa cu el si sa-ti pui copilul sa faca paparazzi la scoala. Sa-i dai lectii cum, ce sa faca si, eventual, daca pustiul de vedeta e copil cuminte, sa-l pui pe-al tau sa-l invete lucruri rele numai ca sa ai de-o stire sa iti dai foc la casa numai pentru ca ai tu fantezii cu pompieri Si alte cateva chestii... pe care le facem. Sau, mai stii, poate undeva, ccandva, cineva le face chiar acum.