Oana Dixit

Eram azi in oras sa cumpar prajituri. Imbracata in tricou, cu blugi si adidasi, paream asa, muuuuch younger. Adica e clar ca daca as fi mers sa-mi iau tigari vreo femeie tafboasa mi-ar fi cerut buletinul. Si un nene vede ca tot cumpar la greu si ma intreaba daca sarbatoresc ceva. Zic da. Intreaba apoi daca e ziua mea. Zic da. Si ma intreaba cati ani implinesc. Si, pentru ca mi-era jena sa ii zic 28 - anul trecut in taxi, de ziua mea, tot cuprajituri si suc pt @ work nu a vrut taximestristul sa creada ca fac 27 si nu prea am reusit, fara buletin la mine, sa il conving ca da, i'm that old -. Si pentru ca sa nu para ciudat, sa creada ca-l mint samd am zis ”23”. Si mi-a urat chestii asa... de genul - E varsta la care visele incep sa devina realitate. Si ma gandeam ca, 23, cand a fost, a cam fost varsta la care visele au inceput sa moara din lipsa de timp, initiativa sau chef. Dar, fie. mi-a urat, i-am multumit, mi-a zis ot felul de.... vorbe de duh si ca pe la 30 de ani o sa privesc ...

Prea mult în trecut sau în viitor si rareori în prezent. Cam asta e replica, scuza, ideea. Si mi se pare din ce in ce mai aiurea. E ca si cum ai fi egoist daca traiesti numai in prezent, pentru ca, intr-un fel, prezentul e al tau. Sau, in primul rand al tau. E ca si cum ai uita, ai ignora, nu ti-ai pregati armele pentru cine stie ce batalie sau poate degeaba... Prezentul e asa... fistichiu. Vine, pleaca, e, nu e, te cere atunci, acolo... si nu poti sa fii atunci si acolo mereu. Ar insemna sa fii obiect. Ar insemna sa fii etern oarecum sau sa treci prea repede. Sa fii anapoda, sa nu fii om. Sa fii altceva... idee poate sau, cum ziceam, obiect. Dar mai bine idee, cu toate ca ideile nu sunt ”prezent”. Ele sunt mereu trecut si predominant viitor... Anyway, faza cu prezentul e un mare bullshit. Nu ai cum sa fii ancorat in prezent cand nici macar nu exista. Trecutul e palpabil, e senzorial... - da, da, si prezentul e si mai si, dar, in acelasi timp, nu e, i know, it's weird - Viitorul...

Nu vorbim despre tabloide, ale caror cititori cauta senzational, scandal, sani, funduri, chestii apetisante, bolnave, bizare, ci despre canale tv de stiri. Serioase, s-ar zice. Breaking news a devenit, astazi, si nu numai, cazul unei fetite de patru ani, facuta yoyo intre maica-sa si taica-su. Da, este vorba despre irina Columbeanu si cearta dintre Monica si Irinel. Ca ea o bate, ca el o apara. Ca el nu stie cum se creste copilul si ea e mama si trebuie sa o aiba in grija. Sa fie alba sau neagra, mi-e totuna. Centrul acestui scandal cu iz stupid de strada nespalata a unui cartier marginas este Irina, care rade, plange, habar nu are. Ba la mami, ba la tati, trag toti de ea intr-un hal fara de hal. Declara, e inregistrata, merge sa fie ascultata de psihologi si altele asemenea. E dusa de acasa, ba e bolnava, ba nu e. Ca poporul urmareste cu sufletul la gura un scandal stupid asta nici macar nu mai e treaba lui. De vina nu-s nici oameni, nici presa. Sau, fie, sunt de vina si, si, insa de ...

E prima data dupa muuulti, muuulti, muuuuuuuulti ani, cand pe 31 martie nu am scris, citit, zis nimic. Nici macar nu am gandit nimic. Despre Nichita Stanescu, adica. E atat de penibil si acum, citind un interviu senzational cu Oana Pellea aici am realizat, o jumatate de luna mai tarziu, ca am uitat complet. Si nu pentru ca mi-as fi amintit, ci pentru ca ea vorbea despre Nichita. Si am picat - sunt acum - intr-un moment dintr-ala aiurea, de nervi, cand aproape plangi de ciuda si de intristare si te intrebi ce naiba s-a intamplat cu tine, daca nu mai esti ok, daca ai murit de tot - in interior, exteriorul putin conteaza - E atat de penibil si aiurea si mi-a stricat asa toata ziua gandul asta pe care probabil nu il intelegeti, multi dintre voi daca cititi ce scriu aici. Dar e mai mult decat trist. E uimitor de tragic pentru mine. E ca si cum, pentru o perioada de timp, am uitat sa respir. :(( Si din cand in cand, mi-e dor si de Blaga, dar de el mi-e dor ca de un unchi indepartat... fat...

Da, de mult nu mai pusesem pe blog vise cu vedete. Sau, fie, personaje cunoscute. Well, nu am scris multe de mult timp pe blog. Dar sa (imi) revin. Eram cu un coleg, la nunta lui William&Kate. Nunta care se desfasura intr-un aeroport, iar Camila Parker, nevasta printului Charles avea o rochie rosie rau, o palarie suie cum poarta madamele pe la ei pe la ”curtea regala” si cand se sa urce in autobuzul care ducea invitatii de la aeroport la... avion probabil, a calcat intr-o balta si a cazut. Sanse sa mergem in delegatie la nunta? :)) - tare gluma asta - Acelasi coleg cu care eram la nunta regala, Bogdan G ., a visat si el o personalitate :D azi-noapte. L-a visat pe Giovani Becali. Voia sa mearga la nu stiu ce meci si s-a urcat intr-un taxi scuuuump rau (3,9 lei/km). Nervos a coborat la prima intersectie, a inceput sa loveasca usa taxiului cu piciorul si atunci a aparut Giovani Becali, care l-a luat la rost. Pana la urma, B.G. l-a rugat pe nenea fratele varul lui Gigi Becali - pr...

Nu inteleg ceva. Vine cineva in vizita dupa ce poarta 12 ore pantofii si sosetele devin sconcs. De ce se descalta - daca nu e neaparat nevoie - si apoi iti cere papuci? Ca sa ascunda mirosul? Ca sa miroasa si papucii tai? - nu ai mei, ca-s 35, din fericire - :D

oricat de aiurea e expresia, rezolvarea e simpla. Nu trebuie sa te dai peste cap, sa pui punct sau trei puncte, sa incerci sa pornesti o revolutie sau sa o opresti... Rezolvarea, dupa cum spuneam, e simplu - tine de o schimbare de atitudine... si atat. A ta. Si da, chiar iti bagi picioarele. Dar nu in tine, in ideile, idealurile, munca si viata ta. Poate doar in a altora, pentru ca se lasa in bataia vantului si se lovesc singuri. That's about it. We're all grown up, we should be able 2 take care of ourselves. So do it:) Scimba-ti atitudinea. And... that's about it:)