Oana Dixit

Weekendul asta - adica duminica - am iesit la... iarba verde so to say, in mijlocul capitalei - mai spre nord asa :) - in Herastrau, in gradina japoneza. Am mai fost sa stau cu fundul pe un petic de iarba, dar de data asta am luat frumusel patura, carti de joc, niste chipsuri rumenite in cuptor ;), o limonada facuta de mine cu miere si cativa samburi de lamaie :D, o carte de citit - el - si carte de colorat plus trei cutii de creioane - eu - . Am mers frumusel, era cald afara si acolo racoare si bine. Plin de liceeni dintr-aia faini, cu chitara sau cu mingea, unii care se sarutau de zor, altii care vorbeau chestii misto, serioase, filosofale. Am colorat - eu - , citit - el - , am jucat carti - noi - s-a minunat lumea de mine cred, dar in ideea ca or fi zis ca am 17 ani poate nu s-or fi minunat atat de tare. Dar, nah, exista vreo lege care iti interzice sa colorezi dupa varsta de 6 ani?! Plus ca aveam pantaloni scurti, doua codite si ochi mari si mirati. Anyhow. In Bucuresti, s...

De 1 iunie am fost, copil fiind, sa mananc la Saray, un restaurant turcesc relativ nou. Nu are site, deci nu cautati. E in Centrul Vechi, la capatul strazii Lipscani, vizavi de BNR/BRD/CEC - toate sunt acolo, vizavi de el, insiruite -. Dragut local - noi am stat afara - si mancare buuuna, preturile realtiv mici fata de Divan, spre exemplu - unde portiile sunt mai mari dar preturile si mai mari - . Oricum, mancarea iti ajunge iar cataiful cald a fost suuuper bun. Servirea e de nota 10++ Ideea e asa: am ras, citind meniul, pana m-a durut burta. Au la un moment dat nu stiu ce kebab de oaie marunta. Si in ciuda faptului ca voi o sa cititi si o sa ziceti - so what?! - imaginatia mea s-a pus in miscare si imi inchipuiam o oaie miiiica, miiiica, cu blana asa gingasa, animal firav, plimbandu-se pe acolo, pe masa. Rasul a continuat si mai tarziu cand am vazut ceva friptura de pui fara oase. Ok, da, am inteles, dezosat, whatever, dar, iarasi, imi inchipuiam un pui fara oase, tarandu-se asa, ...

1. Bărbații vor rămâne mereu copii deoarece au nevoie tot timpul de atenția femeilor. După ce scapă de mamă, dau de iubită, care continuă să le calce hainele, să le gătească, să aibă grijă de ei de parcă nu ar fi oameni maturi și responsabili. 2. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că la 2 ani se joacă cu mașinuțe de plastic, iar la 22 cu unele mai mari. Pentru că schimbă jocurile pac-pac cu armele adevărate. Pentru că petrec, la orice vârstă, ore în șir în fața computerului... jucându-se. 3. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că sunt ușor de păcălit. La 3 ani, îi calmezi cu o bomboană, iar la 30 cu o dulceață de domnișoară. 4. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că sunt incapabili să poarte o discuție serioasă, cu partenera de viață, deoarece pentru ei comunicarea nu este atât de importantă. 5. Bărbații vor rămâne mereu copii deoarece ”merg pe afară cu băieții” și la 5, și la 15, și la 50 de ani.

Intr-o zi, soarele rasarise pe strada lui. Brusc. Nu il mangaia cu razele cale, pentru ca soarele lui, spre deosebire de altre realitati crude, era o idee, o metafora, o zicala. Soarele, insemna puterea de a se misca dincolo de pargul usii. Camrei lui. Nu a holului de la intrare. Si la 12 ani cand a iesit pentru prima data afara din universul lui restrans, de 3x4, copilul-ce-statuse-inchis privea totul altfel. Sau nu neaparat altfel, dar lucrurile de afara, copacul mare cu scoarta dungata din fata casei, aleea plina de gropi si chiar stripii de ploaie, aia grasi si rotunzi, erau asa... lini. Totul era moale si fin incat iti venea sa mangai lucruile din jur. Copilul-ce-statuse-inchis nu intelegea de ce totul nu era brazdat de linii si dungi. In sus, in jos, patratele bizare asa cum faceau paianjeni. Parca ajunsese intr-o alta dimensiune. Inconjurat toata viata de pereti metaforici sau nu, copilul-ce-statuse-inchis vedea realitatea prin plasa cum sunt cele de paianjeni sau cele pri...

Probabil... doar probabil, cea mai interesanta, frumoasa si simpla perioada din viata cuiva e... studentia. Nu ma gandesc la petreceri si altele asemena care nu m-au pasionat atunci, nu ma pasioneaza nici acum. Dar se aseamana tare mult cu varsta 0-3 ani... or so. Pai de ce? Pai de aia! Just think about it. Cand esti student si mai esti si intr-un oras nou, singur, redescoperi, inveti, cauti. Totul ti se pare mai mult sau mai putin wow. Pentru ca orice job, platiti pe o seama de nimic, cu ore lungi sau colegi anapoda ti se pare wow. Pentru ca sunt banii tai pe care ii castigi facand ceva nou... muncind adica. Pentru ca orice curs sau orice materie e altfel. Pentru ca a avea o tigaie in casa inseamna ceva nou gen... use it or die of hunger. Pentru ca incerci orice si chiar daca e naspa, fiind nou, e interesant si esti viu. Pentru ca traiesti pentru ceva, pentru ca ai vise in care crezi... ce mai apoi iti sunt doborate aiurea, aripile iti sunt frante dar in momentele alea, cand vrei, cr...

S-au intamplat ceva lucruri in ultima vreme si am vrut sa le scriu...dar mi-a trecut... pentru ca vremea a trecut. Dar ce m-a apucat si nu o sa imi treaca pentru ca, hopefully, e once in a lifetime e urmatorul lucru: anul viitor, dupa 25 august, the D Day, vreau sa merg in... vacanta undeva. Unde undeva? Pai... ma tenteaza Cuba, daca gasesc oferta pana intr-o mie de euro/7zile/persoana... cam greu, stiu. Daca nu, macar Maroc, unde am vazut oferte super ieftine, chiar si cu demi-pensiune pe la 600-700 de euro/7 zile/persoana. Sau poate chiar Jamaica, am gasit pe la 1.100 de euro.... Daca ar fi dupa mine si numai dupa mine, as merge in Islanda sau in Norvegia sau... cine stie unde intr-o tara super nordica pe harta. Iar daca ar fi sa castig la loto as merge cu siguranta intr-un safari prin Kenya. Anyhow, daca a fost cineva prin locuri mai putin umblate de noi, muritorii de rand, vreau idei, impresii, sugestii... Ca mai sunt vreo sase luni pana cand o sa-mi fac rezervare de-a dreptu...