Oana Dixit

Fie, sa zicem ca acum, merge urarea Sarbatori Fericite!, pentru ca avem si Revelionul in care sarbatorim fie trecerea vechiului an, fie venirea celui nou, fie... nu stiu. Craciunul deci, si Revelionul. Dar de Pasti, de exemplu, care-s cele doua, trei, zece sarbatori pentru care primim urarea Sarbatori Fericite? Bine, stiu ca bat putin campii, ca asa se zice. Dar eu vreau sa zic Sarbatoare fericita si gata. Craciunul e unul, Revelionul mi se pare o noapte in care oamenii fac prea mare tam-tam 4 nothing si cu asta basta. Una zic, una sa fie!

Inalt, falnic, verde, asa cum ii sta bine, ma astepta erect si gol, in sufragerie. Ii simteam parfumul de pe hol. Si mirosea a copilarie, a frig amestecat cu caldura, a emotii, a colinde. Era el, bradul. E el, bradul, impodobit acum, mai frumos ca in alti ani. El frumos, nu impodobit. El, bradul, e atat de simetric si mare si cu ramuri gruoase si intinse ca aripile unui vultur. De ani buni nu am mai avut brad asa frumos. In Bucuresti, adica. De impodobit, fie moda cum vrea ea cu alb/albastru, auriu/rosu, poze si lenjerie intima (ce stiu eu?!) in loc de globuri, bradul de Craciun trebuie sa fie impodobit stangaci, cu emotie si veselie inocenta cu globuri de diverse feluri, beteala de toate lungimile si culorile si ce se mai gaseste prin cutia cu decoratiuni pastrata de la an la an. Ma rog, a mea, de aici, nu are decat 3 ani, dar o sa implineasca multi, multi, multi. Bradul nu e fashion, sarbatorile nu sunt in functie de cum se tunde parul, se croieste rochia sau se poarta tocurile....

Imi plac camerele mici. Cu lucrurile mele. Si atat. Mici, aglomerate, pline de mine. Si camerele mari, in care sa evadez de mine. Imi plac spatiile. Imi place afara. Imi plac, de fapt, camerele multe, mari, si una mica in care sa stau eu cu eu. That's it. Locul ala in care te retragi in tine. De obicei ma simt stransa in menghina in camerele astea, desi nu-s mare, desi nu-s formata din mai multe persoane, cateodata am nevoie de mult mai mult spatiu. Azi, insa, trec din camera in camera si le simt asa mari si inalte, de parca as fi trecut intr-o alta dimensiune sau intr-o alta epoca. De parca ma plimb, incet printre coloane mari, ruine ale unor timpuri care miros a istorie, care sunt reci si tacute si care ma ung asa pe suflet cu liniste. Chiar daca e o liniste extrema, e o liniste in care ai sufletul usor si timpul sta aiurit pe loc, nestiind pe unde sa o apuce. Azi, se intampla ceva. Sau maine. Sau ieri? Cine stie... azi e liniste, spatiul si timpul nu mai exista. Azi nu am is...

Nu, nu eu, nu acum. Dar, daca as avea o companie mare in care sa am multi angajati, as avea un post sau doua, pentru "bagator de seama". In orice firma, companie samd exista multi bagatori de seama, care "lucreaza" sub alte titulaturi. Asa ca, pentru ca sa nu mai aexiste probleme, discutii si oameni aiurea, as avea posturile astea de bagatori de seama, iar ceilalti angajati, care au alte titulaturi nu ar avea voie/dreptul sa fie bagatori de seama pentru ca ar avea altii postul de bagator de seama.

Nu e ceva creepy la mijloc, doar ca parul este format din celule moarte. Pe care le ingrijim, le spalam, le coafam, le tundem si le aranjam. Le dam cu balsam si cu parfum, le facem masti, speram sa traiasca mult si sa fie lucioase si sanatoase. Asta-i putin cam bizar... cum sa fie sanatoase niste celule moarte? Ok, ok, radacina parului se hraneste si ingrijeste si ea (cu toate ca majoritatea produselor folosite o distrug)... dar mai ales parul ne intereseaza, el, ala mort, pe care il purtam pe cap. Si ala de pe maini, picioare, yona inghinala, piept si pe unde o mai fi. Ala nu ne place. Pe ala il radem, il smulgem, il... Dar, pana la urma, ce ne mai place sa ne ingrijim mortii... Si sa ii parfumam...

Intr-un scenariu dintr-asta absurd, ai ramane inchis, 48 sau... 72 de ore, intr-o camera din casa. Da, casa ta. Fara sa ai telefonul mobil la tine, detaliu important pentru ca daca ai telefon ai aproape tot ce-ti trebuie: discutii interminabile cu prietenii, internet, jocuri... In fine. Alegerile, indiferent de zecile de camere pe care le ai tu, ar fi cam asa: Bucatarie Ai aragaz, frigider, deci poti sa-ti petreci timpul mancand pe saturate. In ideea ca ai mancare. Dar e cam incomod sa dormi pe un scaun sau pe jos, pentru ca e frig, chit ca dai drumul la aragaz... si eventual te asfixiezi. Dormitor Ai pat, ai calculator/carti. Poti sa petreci timpul uitandu-te stand pe internet si sa te gandesti ca e o zi normala, in care uiti de toti si toate sunt mirajul www-ului. Baie Poti sa lenevesti in cada. Ai si toaleta acolo. E cam mic spatiu, nu ai televizor si PC, dar te transformi in versiunea Tu la 183 de ani, cu pielea zbarcita. Dar mirosind frumos. Sufragerie Ai televizo...