Oana Dixit

SU-GA-TI-VA! Funny moment acum cateva zile, in Diverta, cu un angajat tinerel. "Mama-copiilor" voia sa cumpere banale sugative pentru feciorii ei. Cu totii am avut, dar nu toti le stim spune pe nume -sugativa-. Il intreaba pe un tinerel unde gaseste sugative, iar privirea lui buimaca ne-a buimacit si pe noi. Brunetelul habar nu avea ce e aia sugativa, astfel incat "Mama-copiilor" i-a explicat ca e "hartie dintr-aia, care suge cerneala" *sau ceva similar* iar atunci, tinerelul a mers la un coleg de-al lui tanar (nu tinerel) caruia i-a explicat frumusel ca e o doamna care intreaba de hartie dintr-aia care suge cerneala bla-bla. Tanarul stia ce e aia sugativa si ne-a aratat pe ce raft se gaseste. Ciudat rau, ca doar nu e regionalism or something, e pur si simplu... SU-GA-TI-VA. Pe de alta parte, ok, nu stii ca sugativa e hartia aia care suge cerneala de pe foaia caietului, dar sigur ai auzit expresia. "Ma, sa vezi ce a facut Andronache la chef la...

Bucuresti, 12.11.2012 (39 de zile pana la Apocalipsa) - Cercetatorii britanici, americani (din 5 state diferite), rusi, australieni, italieni, romani s.a. - cel putin unul din fiecare fus orar - s-au intalnit de urgenta la carciuma "Sfaristu-i dupa usa, sa mai beau o dusca" pentru a discuta despre celebrul deja sfarsit al lumii. Unde e? L-a vazut cineva? Cand, cum si de ce vine? Ia mita sa ne lase in pace? Creste salariile? Pe buzele fiecarui cercetator erau intrebari vitale. In urma dezbaterilor indelungi, paharele s-au golit, rusii au avut castig de cauza si au glasuit astfel. Sfarsitul lumii trebuie sa vina. E clar. Orice are inceput are si sfarsit. Mai devreme sau mai tarziu o sa punem paharul jos pentru ultima data. Eu zic asa. Cercetatori fiind, sa cercetam situatia si sa inventam "butonul de apocalipsa". Cum noi, rusii, in sectorul 11, suntem primii care vom muri, aproximand ca sfarsitul lumii vine la ora fixa peste tot, cand il vedem, apasam butonul d...

Homeless isi misca degetele, incet, unul cate unul, de parca torcea niste fire invizibile. Frigul de afara il intepenise si incerca sa se dezmorteasca. Era singur. Un om singur si un caine hapsan pe care ajunsese sa il urasca. In noptile in care tremura ca un telefon pus pe vibratii visa sa intre in pielea cainelui Dog, care ii tinuse de urat atata amar de vreme. Ii placuse de el initial. Il gasise langa un tomberon, lovit si cu blana murdara de sange inchegat, infometat si trist. Il adorase in momentele alea pentru ca, desi nu era om, era un suflet mai pedepsit decat el, mai bolnav decat el si mai lipsit de speranta decat el. Cum sa nu ii fi tresarit sufletul de fericire, acolo... macar un dram de fericire, cand si-a gasit un companion loial si cald aflat intr-o situatie mai aiurea decat a lui. Nu se mai simtea ultimul de pe Pamant... Bine, poate ramasese ultimul om, dar nu ultimul suflet. Speranta moare ultia si a lui a murit intr-o dimineata de noiembrie. 1 noiembrie 2014, cand ...

Potrivit unui nou studiu realizat in mare secret si care s-a desfasurat pe o perioada extrem de indelungata de timp, fiind inceput de egipteni, gasit scris pe peretii unei piramide, descifrat de nemti si ulterior continuat de britanici, "ploaia dauneaza creierului". Da, asa era un titlu la rtv mai devreme. Studiu, facut probabil de romani, dar pentru ca e (a fost) la moda "studiul realizat de britanici" vom spune ca si asta e, iti dadea in cap cu urmatoarea concluzie, enuntata mai sus. So, daca ploaia dauneaza creierului, prin faptul ca eu mi-as dori sa ploua la nesfarsit, asa, zi de zi, inseamna ca ,in mod subconstient imi doresc sa devin senila. Bine, eu si toti ceilalti din jurul meu. :p

Nu putea sa priceapa de unde exista fascinatia mea pentru picioare. Si nu, nu intr-un mod libidinos. Nu aveam vreun fetis, nu priveam femeile de la glezne pana sus, spre coapse gandind lucruri care ar trebui sa existe doar in cartile de pe rafturile de sus.  In nici un caz. Fascinatia mea era pentru mers. Rareori pentru alergat. Dar mersul, grabit, sontac, leganat, felul in care talpa se unea cu asfaltul murdar devenise o adevarata fascinatie. De aici incepuse, de fapt, schimbarea la fata. La propriu, culoarea pielii mele putea sa ajute la inspaimantarea copiilor: "Vezi, daca nu mananci, nu dormi si, mai ales, daca stai toata ziua in casa, in fata calculatorului, asa o sa ajungi!" Nu stiu daca o fi existat vreo mama sau vreo bunica batrana cu parul de lana care sa ii fi zis asta vreunui tzanc, dar cu siguranta ar fi reusit sa il sperie... putin. Ideea era simpla: jobul pe care l-am avut pana mai ieri la Habar-n-am-lasa-ma-n-pace (da, stiu, nume tare ciudat pentru o fir...