For the new road I'm taking!

Vreau un inceput… nou. Da, da, e corect inceput nou, va spun eu. Cu idei noi si oameni noi si, mai ales cu o casutza noua (inchiriata… personala o sa mai dureze vreun an si ceva). De abia astept... sa o gasesc intai (coelga mi-am gasit deja). Inceputurile sunt intotdeauna frumoase si nu vad de ce n-ar fi frumoasa si continuarea. Poate oare sa fie o continuare formata mereu din mici inceputuri? Eu zic ca da. Desi ziua de azi e aproape cat se poate de imposibila, I sense a smile :) Yep, and it’s mine!

Drept urmare, asta seara o sa ma tund! Nu scurt. Frumos. Si-apoi… nu stiu. Vad eu ce fac. Adica nu o sa mai stau cu mainile in san gandindu-ma daca si cum si ce. Take some action woman! imi zic si-am pornit la drum. Gata. Nu mai inghit problemele nimanui (unii stiu la cine ma refer) si gata cu parerile de rau si mila.

A fresh beginning starts today (well, or someday very very soon)


PS: Stie cineva pe... cineva care inchiriaza un apartament cu 2 camere? :D

Comments

Cavalary said…
Daca tot incepi drumuri, cand apuci sa mai si ajungi la o destinatie? Fiecare nou inceput inseamna ca tot ce-a fost pana atunci n-a avut sens... Dar amintirea tot te va trage inapoi oricat incerci sa n-o lasi (poate mai ales daca incerci sa n-o lasi), astfel incat fiecare nou drum va fi parcurs si mai incet decat precedentul...
February 28, 2007 at 10:12 PM
Tzuni said…
Permite-mi sa te contrazic. O sa ajung si la o destinatie intr-o zi. Am ajuns la diverse destinatii si pana in prezent. Poate ca nu am ajuns inca la cea potrivita. De fapt, toate inceputurile astea sunt mici drumuri dintr-un drum mai mare.
E ca si un drum cu mai multe intersectii. Si fiecare inceput e de fapt alegerea unui sens de mers. Amintirea nu te trage inapoi, pentru ca o porti mereu in tine. Si a alege ceva nu inseamna a incerca sa renunti la ce a fost. Unele obiecte sunt pur si simplu "still", nu pot merge mai departe cu tine.
February 28, 2007 at 10:16 PM
Cavalary said…
Poate, dar uneori e mai bine sa vrei sa fii acolo unde esti decat sa fii acolo unde vrei sa fii... (Mda, uite cine vorbeste...)
February 28, 2007 at 11:23 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

...

Dincolo de plictiseala, de timp, de idei fara sens care ma bantuie aiurea, de imagini care ma ating cand vreau sa ma feresc de ele, de lucruri pe care nu vreau sa le inteleg, de cuvinte pe care ma prefac ca nu le aud si multe alte obstacole care ma impiedica uneori sa ma ascund deep down inside, am chef de ceva. Vreau sa ma inchid in camera mea si in mine, sa dau aerul conditionat la... 10 grade (sau 8), sa ma imbrac cu un pulover si sa imi fac o cana cu vin fiert. All the rest is irony...
Read more

Despre moarte si cei care o tin in viata

In majoritatea spitalelor e un miros apasator de boala... La Institutul Oncologic Fundeni mirosul e altfel. Parca in aer plutesc ultimele secunde. Miroase greu a moarte. Oameni stravezii care se plimba incet pe langa tine, pe care daca intinzi mana sa ii atingi ai impresia ca o sa treci prin ei, ca prin niste fantome. Vorbesc in soapta, nu schiteaza niciun gest. E liniste, mult prea cald. In fundal se aude un radio... Romania Actualitati cred. Peretii, targile, scaunele cu rotile, lifturile, mesele seci din bufet. Toate dor. Toate striga a resemnare. Poate niciodata nu am regretat mai mult ca azi ca nu m-am facut medic. Asistente reci, infirmiere cu fetze innegrite parca de atmosfera din jur. Doctori prea grabiti, prea importanti ca sa-ti dea atentie. O femeie isi taraste corpul spre sala de mese. A avut cancer la sanul drept. I l-au extirpat. Acum are cancer la ficat. O fata de vreo douazeci de ani e dusa intr-un scaun cu rotile spre sala de radioterapie. O femeie isi varsa amarul la ...
Read more