Realitatea cu bocanci

Sunt anumite chestii care stau dincolo de cuvinte, imagini, imaginatie... de orice. Ca un delir din care nu mai vrei sa scapi. Cum se intampla atunci cand ai un serial intreg de vazut, downloadat de pe net, si te uiti la cat mai multe episoade intr-o singura zi. Mi se pare o zi aproape perfecta ziua de azi pentru ca e toamna si pentru ca in ultimele 12 ore am tras de cele mai nebanuite limite. Dupa cateva randuri aruncate aiurea, sa zic si despre ce-i vorba. Mi-am petrecut duminica dormind. Asa... toata ziua. M-am trezit la un moment dat si mi-a fost ciuda ca realitatea pe care o visam se risipea incet si oarecum dureros. Am inchis ochii si-am intors spatele zilei de azi cu tot ce presupunea ea si-am inceput iar sa visez. Si apoi iar si iar si... intr-un final a trebuit sa deschid ochii si sa zic "ok, asta a fost. fun is over." Nu o sa ma satur niciodata sa inteleg cum si de ce. Am vazut acum multi multi ani un film cu Sandra Bulock... parca in care avea un fel de viata "dubla". Noapte de noapte visa o continuitate a noptii precedente, incat la un moment dat nu mai stia daca viata e vis si visul realitate si ambele se indreptau spre o oarecare perfectiune incat nu stia ce sa mai aleaga.
Imi pare rau de cei pe care-i aud ca nu viseaza. Really now! E trist rau de tot. Vreau sa-mi termin treaba, sa ma plimb prin parc si apoi sa revin la realitatea cu care, greu m-am putut desparti putin mai devreme... chiar daca o sa fie alta. Gandindu-ma la anumite chestii, o sa o numesc "Realitatea cu bocanci". Nume oarecum plastic si adolescentin dar care i se potriveste de minune. Nu exista "de ce". Pur si simplu.

Comments

purliv said…
Don't get used to it. E doar o chestiune de timp pana or sa ajunga si acolo. Si ce pacat ar fi sa ajungi in situatia in care solutia de scapare din lumea ta de vis sa fie realitatea...
September 9, 2007 at 10:08 PM
Tzuni said…
Da, stiu. Nu e vb de solutia de scapare sau whatever. Si realitatea e ok. Dar pentru unele lucruri nu ai timp decat in "cealalta realitate" unde timpul e altfel. Si, in al doilea rand, unele lucruri nu mai sunt posibile decat acolo...
September 9, 2007 at 10:16 PM
purliv said…
nici nu am vrut sa sugerez ideea de "scapare". departe de mine genul asta de gandire. cred ca ma raportam mai mult la experienta personala. dar sunt sigur ca nu e unica. vor ajunge si acolo si vor ponegri ceea ce ti-a mai ramas intim/sacru sau whatever. o sa vezi. time is free for all. but it comes with a price.
September 9, 2007 at 11:11 PM
Tzuni said…
Pana atunci... daca... Merita.
September 9, 2007 at 11:23 PM
purliv said…
da... in fapt nici eu nu m-am sustras acestei placeri. have fun :)
September 9, 2007 at 11:40 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

...

Dincolo de plictiseala, de timp, de idei fara sens care ma bantuie aiurea, de imagini care ma ating cand vreau sa ma feresc de ele, de lucruri pe care nu vreau sa le inteleg, de cuvinte pe care ma prefac ca nu le aud si multe alte obstacole care ma impiedica uneori sa ma ascund deep down inside, am chef de ceva. Vreau sa ma inchid in camera mea si in mine, sa dau aerul conditionat la... 10 grade (sau 8), sa ma imbrac cu un pulover si sa imi fac o cana cu vin fiert. All the rest is irony...
Read more

Despre moarte si cei care o tin in viata

In majoritatea spitalelor e un miros apasator de boala... La Institutul Oncologic Fundeni mirosul e altfel. Parca in aer plutesc ultimele secunde. Miroase greu a moarte. Oameni stravezii care se plimba incet pe langa tine, pe care daca intinzi mana sa ii atingi ai impresia ca o sa treci prin ei, ca prin niste fantome. Vorbesc in soapta, nu schiteaza niciun gest. E liniste, mult prea cald. In fundal se aude un radio... Romania Actualitati cred. Peretii, targile, scaunele cu rotile, lifturile, mesele seci din bufet. Toate dor. Toate striga a resemnare. Poate niciodata nu am regretat mai mult ca azi ca nu m-am facut medic. Asistente reci, infirmiere cu fetze innegrite parca de atmosfera din jur. Doctori prea grabiti, prea importanti ca sa-ti dea atentie. O femeie isi taraste corpul spre sala de mese. A avut cancer la sanul drept. I l-au extirpat. Acum are cancer la ficat. O fata de vreo douazeci de ani e dusa intr-un scaun cu rotile spre sala de radioterapie. O femeie isi varsa amarul la ...
Read more