Oana Dixit

Volane de timp. Care se unduiesc lin, plictisitor, uneori molipsitor. Sau, care se incurca, aruncate unele peste altele la marginea unei piese de imbracaminte. Verzi,albe, bleu, negre, rosii. Nu stiu ce mi-a venit cu comparatia asta. Dar, pentru moment am impresia ca timpul se scurge ciudat, se unduieste, picura, zgarie, doarme, alearga, tipa, musca... Mai pe scurt, se comporta haotic. Si eu merg, trop-trop, lipa-lipa, zvarl-zvarl, dintr-o bucata de timp in alta, fiind aici si acolo in acelasi timp. Maclavais. Poate e de la caldura. Nu, nu eu. Timpul. Conifere. De asta mi-e dor. Des, tacut, incet... Conifere de-un verde asurzitor. Si, pe jos, o adunatura lucioasa de ace. Maro. Pamant. Rece. Muschi cu miros putred. Insecte moarte. Furnici. Mama cate furnici! Si o raza de soare, pierduta printre frunze, pigmentata cu fire de praf... Nu se aud decat verdele, mirosul si atomii care se impart: electroni, protoni, neutroni... Alchimie. Gata! M-am revigorat... Si nici nu e inca noapte. E dupa...

Apare o problema. Un vierme intr-o cireasa, pe care-l inghiti din greseala. De-aici inainte incepe balamucul. Oamenii se isterizeaza fara sens, fabuleaza, se supara, isi mananca nervii si ficatul. Cauta raspunsuri, solutii... Se intampla ceva grav. In fine, nu se intampla nimic grav. Sau, daca se intampla ceva grav prin exagerare/isterizare/frica/actiuni si fraze ilogice nu rezolvi nimic. Doar reusesti sa transformi totul intr-un spectacol amuzant. Lucrurule decurg la fel si fara "valuri" care uneori nu-si au sensul. Dar, apoi, poate unii oameni asa se simt ei bine, asa se calmeaza (oare?!), asa isi rezolva problemele, asa pot sa traiasca mai bine cu ei insisi. Apocalipsa!...

Nu, evident ca nu o sa scriu nimic despre legume. Ma rog, nu e evident. Anyway, o sa scriu despre curcubeu . Dupa o scurta ploaie insotita de vaaaant am vazut un curcubeu asa de mare si de clar incat aveam impresia ca mai fac cativa pasi si-l prind. :) Of course ca am mers cu ochii pe cer si capul in nori si, :D, era sa calc un caine. Noroc ca saracul animal nu era la fel de aerian ca mine si s-a tras de sub talpa mea inainte sa apuc sa-l calc. Pe coada.

It looks like heaven but it feels like hell. Era fraza asta pe undeva... nu stiu pe unde. E sufocant afara si liniste. E asa cum trebuie. Daca ar fi fost sufocant de cald si zgomot deja parea ciudat. Asa, parca e o scena dintr-un film mai mult sau mai putin plictisitor, care prezinta un drum prin desert. Ceva atemporal, dincolo de viata, o continua plutire. Aerul se dilata si intra in plamani intr-un mod ciudat, ca un fel de ceata in care moleculele sunt elastice si lipite unele de altele. Parca la fiecare pas trebuie sa impingi caldura din jurul tau. E ca mersul prin apa, ingreunat, impotriva ta, obositor. Parca firele de praf au devenit, cat sunt ele de mici, casante. Scartaie sub talpi, se sfarama in bucatele mici si mai mici si mai mici si... intotdeauna mai mici dar niciodata prea mici. Mi se pare absurd sa bei cafea (nu ma refer la nesscafe frappe) pe vremea asta. La fel de fara sens mi se par multe alte chestii... Dar, mai conteaza? Ar trebui mai bine continuam sa "lucram p...

Ca tot vorbeam despre Paris Hilton intr-un post anterior. A fost condamnata la 45 de zile de inchisoare care au fost reduse la 23. Luni si-a inceput "vacanta" la mititica... in conditii deosebite. Ieri, dupa numai 3 zile, a fost eliberata pt ca plangea, nu dormea, nu voia sa faca dus, sa manance si era saracutza deprimata. Hai sa fim seriosi. Tot numele a scos-o de acolo. Asa, ca idee, cand te gandesti la situatii gen Jean Valjean din Mizerabilii de Victor Hugo, vezi lumea stramba. Eh, na! Asa e ea, nu ca o vezi tu. Anyway, era doar o idee.

Asa-mi vine uneori sa imi bag picioarele si sa plec. Unde? Acasa. Adica acasa la mama si la tata. De ce? Pentru ca iti vine sa-ti iei campii uneori cand ii auzi ca nu se simt bine sau mai stiu eu ce si stai, vorbesti cu ei la telefon sau pe messenger si simti ca vorbesti degeaba. Si, mai ales cand iti dai seama si-ti spun cata nevoie au uneori de tine. Pur si simplu. Sa fii acolo. Si, mai ales cand stii ca toate problemele astea sunt cauzate, sau poate doar agravate, de un anume cineva pe care, poate, esti singura persoana care-l poate calma. In fine... intr-un final te calmezi. Nu, nu te resemnezi. Te calmezi si incepi sa cauti o solutie. Exista oare? Incerci sa scoti din tine ce-ai mai bun ca "psiholog" si apoi pui in practica... Si astepti. Si te macini si te mai enerveaza cineva din decor asa, fara sens, pentru ca nu e in stare sa gandeasca o chestie simpla. Si si si... Prea multi de si. Am nevoie de un punct. Nu semne de intrebare, nu virgule, nu semne de exclamare. De u...

M-am surprins astazi de cateva ori gandindu-ma la ceva. La ce? Eh, de-as sti ar fi bine. Nu stiu. Asa, la ganduri fara sens. Chestii abstracte. Am un usor gust amar si nu e de la cafea. De la o idee pe care ar citi-o, poate, cine nu trebuie. E dragutz sa ai "cititori fideli",dar vine intrebarea intr-un anumit caz: de ce? De ce te monitorizeaza cineva? Sau de ce citeste pur si simplu? Stiu ca suna a paranoia dar uite ca mi s-a pus pata sa caut IP-uri si am gasit unul si treaba s-a limpezit si mai mult cand am observat sistemul de operare. Nu toti au XP. Unii au Win. Server 2003. Sunt cateva variante care implica o mana de oameni si vreo cativa informaticieni -nu stiu cati avem - (nu ca ei n-ar fi oameni). Uite ca m-am exprimat ambiguu, dar persoana vizata isi va da seama. Cine? Nu stiu. De ce? Ma intreb si eu. In fine. Concluzia, dupa ce m-am enervat, e urmatoare: libertatea cuvantului. -> O sa continuu sa scriu ce vreau, cum vreau, sa lezez sau nu. Continua sa citesti, ori...