Oana Dixit

Ok. Nietzsche l-a privit pe Wagner ca un rival, dar nu ca pe un om al artelor situat mai jos decat el. L-a privit de la egal la egal. Ma refer aici la "Cazul Wagner" scris de Nietzche. Nu vreau sa discut, sa comentez sa whatever. O fraza, insa mi-a atras oarecum atentia. Nietzsche era de parere ca odata cu Wagner muzica a inceput sa se apropie de comedie, sa minta. Ma intreb, acum. Daca muzica respectiva incepea sa minta, cum e cu muzica din zilele noastre? Lasand la o parte faptul ca nu se prea mai poate numic muzica si nu se poate incadra in aceeasi categorie... dar, totusi. Mai e ceva de filosofat in legatura cu ceea ce se intampla acum? Sau se poate face doar un fel de... psihanaliza trista?

Acum o groaza de ani... sa tot fie 7, scrisesem o nuvela pe care nu am mai apucat sa o public pentru ca i-am daruit-o cuiva intr-un moment de exuberanta si am ramas fara ea. Mai am doar 2 caiete pline de idei... si atat. Ce-i cu introducerea asta? Pai... cand am fost la mare am luat legatura, pentru un material, cu managerul circului acvatic italian Loredana Bellucci. Un circ putin altfel, cu animale.. acvatice dupa cum ii spune si numele. De vreo saptamana, cred, circul asta e la 2 statii de mine, pe locul unde iarna e patinoar. Si care-i legatura? Pai, nuvela respectiva sau micutul meu roman care-a pierit inainte sa vada lumina tiparului avea in centru un circ... sau ideile de circ si transhumanta unite intr-un amalgam putin bizar. De fapt era o chestie mai complicata si extrem de simbolica si incalcita, ideea fiind una oarecum personala si draga mie. Ascunsa printre intelesuri. Oricum, daca tot m-a apucat dragul, poate cand mai merg pe-acasa (cine stie cand o fi asta) o sa caut pri...

Am vazut tot felul de filme in ultima vreme (aka ultimele luni, filme vazute pe jumatate la miezul noptii), mai mult sau mai putin dragutze in care personajul (a se intelege personaja) principal avea un prieten gay cu care impartea un apartament sau doar o cafea/pizza sau whatever. Si mi-am amintit de zilele cand aveam si eu un prieten (care nu era gay) cu care imparteam o groaza de chestii. Din pacate a fost furat de o don'soara si acum nu mai are timp decat de : "Alo. Aaaa! Tu erai! Buna." "Ce zici de un suc?" " Nu, nu putem azi. Stii x-uleasca nu poate/ o doare capul / doarme s.a.m.d." (a se citi x-uleasca se teme ca intre noi a fost, e sau va fi ceva) Hello! Nu am zis daca puteti . Am intrebat daca TU poti/vrei/ai timp. Vreau din nou un prieten dintr-asta gay cu care sa impart o groaza de chestii. Nu unul cu care sa impart si sa impart si el sa tot ceara si sa spere - altceva - pana-i dau cu flit. Ca dintr-astia sunt, of, prea multi. Cine v-a f...

Sunt unii oameni pe care, si daca ii revezi dupa uimitor de mult timp, ai impresia ca doar in urma cu cateva momente le-ai povestit ceva. Si totul se leaga. Mai sunt, pe de alta parte, persoane pe care le vezi zilnic si care au un paravan asa de dens in jurul lor, sau un aer asa de rece incat, ti-s straini mereu. Am auzit azi tot felul de mici sau mari nedreptati, de mici sau mari greseli sau, pur si simplu, nesanse, nereusite si altele de genul... Am sesizat o urma de resemnare, pierduta in spatele unui zid, pe care, cineva incearca sa-l sparga ciocanind incet, din cand in cand. Da, prietena mea stie ca astfel nu va reusi in veci, dar pe de alta parte nu vrea a incerce mai mult. Si ma intristeaza. Asa m-am saturat ca toti sa ii judece pe toti si, de frica sa nu fie judecati in cine stie ce fel, unii sa se resemneze. Si eu gresesc, regret, uit, imi bag picioarele, plec, ma intristez, spun ce nu trebuie, sper si toate celelalte, ca doar sunt om. Dar, in momentul in care stii ca la o anu...

Zice-se ca a venit toamna... In mod totalmente oficial azi e prima zi de toamna :) Si uite doua melodii extraordinare. JUSTIN HAYWARD - FOREVER AUTUMN

Long time. But long looooong time. Am revenit din concediu de o saptamana dar nu am apucat inca sa scriu pe blog... si am vrut sa scriu una-alta... Dar mi-a fost lene/somn... mi-am ocupat timpul cu alte lucruri mai importante sau nu. In fine... So... Sa incep cu... sfarsitul. De ce? Pentru ca eu m-am intors pe 20 si bagajele mele pe 23 - aveam tot, dar unele chestii oarecum casante erau partial sparte - dupa ce am facut persiuni si consumat multi centi efectuand apeluri de muuulte ori pe zi la Iberia atat la noi cat si in Spania. Astfel, cercetand situatia am descoperit ca Iberia e pe locul I in lume la bagaje pierdute/ratacite/uitate s.a.m.d. Si, Barcelona, unde s-a intamplat minunatia, cel mai "zapacit" aeroport. Ar mai avea nevoie de nu stiu cate sute de angajati in perioada estivala cand sunt super aglomerati pt ca nu fac fata. Oricum sunt ei mai dusi de felul lor si mai yuck (ca oameni). Anyway... Am fost pe Costa Blanca (Valencia, Alicante, San Vicente, San Juan s.a.) ...