Oana Dixit

Poate pentru că am văzut Cairo Time aseara şi mi-a placut sau nu ştiu pentru ce, dar am chef de concedii. Mai multe, evident, nu în acelaşi timp. Concedii de-a lungul anului. Cate 2-3 zile si unul mai lungut, de vreo 7-8. Si as cauta - mama ce oferte bune sunt - şi le-as planifica... dar e cineva interesat? Nope. Oamenii nu au timp, chef, au mai fost deja, de cele mai multe ori n-au bani - pentru ca i idau pe tot felul de inutilitati - si, uneori, au deja planurile lor cu ai lor. Multi preferă două saptămani in Vama . Come on, gata cu nostalgia şi razvratirile astea adolescentine, cand în lume sutn atatea lucruri şi locuri si oameni de vazut. Unii merg la Predeal sau în Maramures. Ok, aşa-i, vezi-ţi ţara inainte, dar nu numai tara. As merge in Peru, in China - sunt oferte dragute pentru China - sau chiar in Egipt. As merge intr-o mie de locuri... as vizita vreo doua zile Parisul, alte doua Helskini, as trece prin Copenhaga vreo alte doua si de ce nu, si prin Amsterdam. Sa nu uitam Ber...

Sunt dependentă de oameni. De oamenii din cărţi, din diverse filme şi uneori de cei din muzică. Sunt aşa de apropiată de unii şi-aşa le duc dorul încât atunci când se termină o carte sau un film am impresia că a plecat foarte departe cineva drag, de care nu o să mă mai lege de acum înainte decât amintirile. Vechi, prăfuite. Recitesc, revăd, reascult... dar nu-i acelaşi lucru, pentru că viaţa s-a oprit brusc, timpul a făcut un nod pe care mă pot roti de-o mie de ori, fără însă a descoperi ceva nou. Poate doar rareori, dar asta ţine poate de interpretarea de moment, de stare de spirit de atunci. Nimic nou ca desfăşurare, ca existenţă, ca întâmplare. N-am avut niciodata mulţi prieteni. Doar multe cunoştinţe. Rareori mă atrag oamenii în carne şi oase. În schimb, cei fictivi, cei transformaţi în personaje, sunt de-a dreptul fascinanţi. Unii, evident, pentru că există şi acolo excepţii. Acum mulţi, mulţi ani aveam şi mai mulţi prieteni dintr-ăştia. Acum mulţi, mulţi ani când în afara de cele...

Da, acum vreo doua zile. Este vorba despre antologia "Iubirea e pe 14 februarie" , care a fost lansată joi, în OtherSide. Referitor la atmosferă, pentru ca a fost ciudaţică oarecum.Da, a fost ingramadeala si zgomot si fum (si in spatele meu batea aerul conditionat din cauza caruia ieri m-am simtit ill, very ill) dar per ansamblu, daca ar fi sa lasam la o parte spatiul mic, pozitionat oarecum aiurea intre stalpi, lung si prea putin lat, a fost ca un fel de cenaclu mai pe graba, mai pe fuga, din care multi nu au inteles nimic, de care unii au fost speriati si altii incantati. Mi se pare aiurea cand scrii ceva - poezie in principal - sa nu stii sa-ti citesti versurile. Mi se pare aiurea pentru ca eu, spre exemplu, cel mai bine scriu versuri "cu voce tare". Pentru ca sa existe, ca sa sune, ca sa aiba vocea mea. Si bineinteles ca un poem poate fi perceput intr-o mie de moduri - gresite sau nu - dar mi se pare extraordinar - referitor la ce spunea Diana Iepure despre a ci...

Iti vin cateodata niste ganduri si idei de iti vine sa te iei si sa te duci. Mie cel putin. Imaginatia asta lucreaza... de zor. Macar e o chestie funny si draguta. De ceva vreme am nopti in care visez episoade din seriale pe care le urmaresc. Episoade noi, nu episoade vazute deja. And that's fun :D, mai pierd timpul asa... cand dorm :)) Stii cum e cand stai si astepti? Well, eu tot stau si astept, nu stiu exact ce, dar sunt convinsa ca se va intampla. Si mai spune lumea ca-s pesimista si gandesc chestii negative... La ora asta, totul e posibil... numai sa dorm nu :((

Am devenit dependenta de paine prajita cu unt. Ultimul pachet de unt - cumparat miercuri, terminat acum 5 minute :(( Probabil pentru ca in sfarsit a nins la Bucuresti iarna asta si zice-se ca o sa mai ninga peste-o saptamana, iar acum muuuulte ierni, cand era frig, ningea si intram in casa - in zilele in care stateam la casa - imi prajeam paine pe soba. Si o mancam cu unt.... Uneori cu unt dintr-ala super galben si super adevarat, cumparat la kilogram.... Good old days... N-am soba, n-am unt dintr-ala fain. Macar am paine prajita si unt la pachet. That should count for something

Dacă lumea a fost creată în şase zile, o casă e ridicată în şase luni - sau trei ani -, un copil se formează om în nouă luni şi altele câte şi mai câte, cresc, apar, se ridică ş.a.m.d. într-o groază de timp, de ce nu e nevoie decât de câteva secunde să le distrugi? Care e reţiunea? De ce? Cum? Ce sens mai are? Pe de altă parte, dacă te gândeşti, tragediile sunt într-atât de rare. încât merită să pierzi tot timpul din lume să clădeşti ceva. Half full or half empty? Probabil depinde de modul în care vezi lucrurile, de noroc şi de şansă.

Iti faci un copil... Faci sex vreo patru luni pana cand apare spermatozoidul ala smecher si bun inotator care ajunge pe culmile creatiei, pana la ovul. Astepti sa-ti creasca sanii, dar te enerveaza burta si kilogramele in plus (ea) Si el tot asta asteapta... sanii adica. Si nu-l deranjeaza burta si kilogramele in plus, pentru ca e mult prea atent la sani. Primesti urari, haine si jucarii iuntile. Iti cumperi carti si stai toata ziua cu ochii pe site-urile pentru copii (ea). El nu mai cumpara si nu mai face nimic pentru ca e dus pe culmile disperarii de poftele ei de gravida si de nervi si de idei si de faptul ca asa sunt femeile. Cu cateva zile inainte sa se nasca plodul te gandesti ca mai bine faceai cezariana si ti se pare aiurea ca in timp ce nasti se intampla sa-ti faci nevoile acolo, pe masa (ea). Te gandesti ca sunt ultimele zile in care o sa mai dormi si tu linistit nopti neintrerupte de plansete si scutece si lapte si mai cine stie ce.(el) Ai deja o camera colorata si desenat...