Oana Dixit

Da, nimic anormal. Doar frumos. Si mai frumos daca nu pozam cu telefonul. Si nu pentru ca as fi eu mai flower power, sau pentru ca nu prea dau doi bani pe ce se intampla cu tara si cu locuitorii ei - can't help it, I just don't feel it -, dar asa... pentru ca am ajuns acasa cu plase grele de la care ma usturau palmele, pe care le-am aruncat pe masa si mi-am aruncat apoi ochii pe geam si voila :) Apusul rosu care disparea mult prea repede. Ca sa fie si la noi, nu doar la ei, am putea sa o luam putin razna cu explicatia pozei si sa spunem asa: Cum in Coreea de Nord ursii, pasarile cerului si vreo alte cateva dobitoace l-au plans pe Kim Jong Il, la noi protestatarii sunt sustinuti pana si de vazduh :D

Nu vi se intampla uneori sa vedeti oameni pe care nu ii stiti si sa vi se nasca in minte intreaga lor viata. Sau macar dimineata zilei de azi. Asa, cum se trezesc ei, cum in spatele hainelor ordonate li se ascund frustrari, in spatele zambetelor se ascunde nepasare si undeva, in urma unui "sarut'mana" se naste intrebarea - oare poarta sau nu sutien? Dar blugii de ce ii are asa stramti pe cur? Adica sa ii faci tu omului aluia o viata. Alta decat a lui, sau, cine stie, sa o nimeresti pe cea reala, pe care o are si o duce pe umeri.

De ceva vreme ma tot gandeam la sentimentul de eliberare supremă pe care ţi-l pot da (mi-l pot da) nişte lucruri simple: mijlocul unei paduri de niciunde, varful pierdut al unui munte, pluta pe spate, pe o apa lina, si fuga. Da, sa alergi asa de nebun. 10 metri, 150, 2400. Cat ai chef, cat poti. Sa alergi pierzându-ţi urma picioarelor, cat de tare poti, cat de tare te tin oasele, muschii, splina si plamanii. De ceva vreme, de pofta, alerg uneori pe holul de la munca. Asa... de la usa redactiei pana la capatul holului. Seara, tarziu, dupa 22, cand e liniste si pace si merg la fumoar, spre exemplu. E ciudat sa te simti anapoda si vinovat pentru ca alergi. E ciudat sa te simti anapoda si vinovat pentru ca te simti liber. Si ma gandeam de multa vreme, dupa cum ziceam, sa scriu asta. Poate altfel, sub alta forma, cu alte cuvinte, poate fara diacritice... cine stie. Dar azi am mentionat, doar, asa... ideea, pentru ca unei persoane simpatice mie i se intampla lucruri incredibile. Socan...

Avea mâinile pline de sânge şi era atât de frumoasă. El fuma liniştit o ţigară. De undeva din spate se auzea zgomot. Probabil nişte artificii rătăcite, găsite la o oră mult prea târzie din noapte şi fâsâite aiurea. De Revelion. El mereu lucra de Revelion. Era una dintre puţinele zile din an când putea să aleagă între viaţă şi moarte. Când era Dumnezeul celorlalţi. Nu că în restul anului ceilalţi erau Dumnezeii lui. Doar e blasfemie... Dumnezeu e unul. Sângele se scurgea atât de uniform încât, fără să aibă el vreun plan exact, i se părea că natura, universul sau cine ştie ce forţă naturală sau supra naturală îl ajuta. Ea era în continuare moartă. Sângele curgea în continuare, iar breteaua albă de la sutien îi devenise de un roşu în degrade care se topea într-un grena ce în umbra nopţii părea negru. Îşi dusese planul la capăt. Se putea întoarce din nou la existenţa banală, la viaţa obişnuită care îi punea dimineaţă de dimineaţă un nod în gât. Se cobora din Dumnezeire de parcă muşcase d...

Fie, sa zicem ca acum, merge urarea Sarbatori Fericite!, pentru ca avem si Revelionul in care sarbatorim fie trecerea vechiului an, fie venirea celui nou, fie... nu stiu. Craciunul deci, si Revelionul. Dar de Pasti, de exemplu, care-s cele doua, trei, zece sarbatori pentru care primim urarea Sarbatori Fericite? Bine, stiu ca bat putin campii, ca asa se zice. Dar eu vreau sa zic Sarbatoare fericita si gata. Craciunul e unul, Revelionul mi se pare o noapte in care oamenii fac prea mare tam-tam 4 nothing si cu asta basta. Una zic, una sa fie!

Inalt, falnic, verde, asa cum ii sta bine, ma astepta erect si gol, in sufragerie. Ii simteam parfumul de pe hol. Si mirosea a copilarie, a frig amestecat cu caldura, a emotii, a colinde. Era el, bradul. E el, bradul, impodobit acum, mai frumos ca in alti ani. El frumos, nu impodobit. El, bradul, e atat de simetric si mare si cu ramuri gruoase si intinse ca aripile unui vultur. De ani buni nu am mai avut brad asa frumos. In Bucuresti, adica. De impodobit, fie moda cum vrea ea cu alb/albastru, auriu/rosu, poze si lenjerie intima (ce stiu eu?!) in loc de globuri, bradul de Craciun trebuie sa fie impodobit stangaci, cu emotie si veselie inocenta cu globuri de diverse feluri, beteala de toate lungimile si culorile si ce se mai gaseste prin cutia cu decoratiuni pastrata de la an la an. Ma rog, a mea, de aici, nu are decat 3 ani, dar o sa implineasca multi, multi, multi. Bradul nu e fashion, sarbatorile nu sunt in functie de cum se tunde parul, se croieste rochia sau se poarta tocurile....