Oana Dixit

Vecinii nostri fac sex. Nu e nimic anormal - bine 100%, asta numai ei stiu -. Ideea e ca se aude destul de bine ce se intampla si in dormitorul celor din stanga si, mai ales, al celor din dreapta - care sunt mai tineri si mai...vocali -. Se aude uneori atat de bine incat ai impresia ca, intr-un fel bizar, participi si tu la activitatea lor nocturna - deseori diurna in cazul celor din dreapta -. Si, daca tot te simti inclus in intimitatea lor, parca iti vine chiar sa faci ceva pentru a contribui intr-un fel sau altul. De exemplu... poti sa bati in perete ritmic, dupa cum patul lor, miscat de pasiune, loveste in perete, pe partea lor. Sau ai putea sa ii incurajezi - desi e clar ca nu mai au nevoie de incurajari -. Pana una-alta, ai putea sa mergi la ei la usa, cand atmosfera se linisteste si sa ii feliciti. Sau, si mai bine, poti sa-ti lasi copilul in pat 80 de secunde dupa ce se trezeste infometat - e de ajuns sa ajunga de la scancit la zbierat - si sa tai orice pofta de amor si i...

Uneori asculti un cantec doar pentru ca iti plac doua versuri din refren. Sau nici macar din refren. Doua versuri pur si simplu, pe care le auzi o data si gata, nu se mai repeta, dar asculti, totusi, piesa, pana la sfarsit. De mai multe ori.  Sau citesti o carte pentru ca iti place scurtul paragraf de pe ultima coperta. Sau nici macar atat. Iti place titlul. Si o citesti pe toata nestiind despre ce e vorba, ce urmeaza sa se intample sau unde e paragraful ala. O citesti si ajungi sa o iubesti pe parcurs. Sau iti plac doar trei capitole din 14. Sau ramai doar cu paragraful care te-a cucerit initial. Sau... nu iti place neaparat, dar vrei sa o termini, sperand ca pana la final... Da, asa e, de multe ori nu mai ajungi la final si nu mai dai doi bani pe ce ar putea sa se mai intample asa cum nu ar fi meritat cartea aia doi bani.  Deseori te uiti la un film pentru ca iti place trailerul. Si daca il vezi la cinema, chiar daca e dezamagitor, stai pana la final......

Stiti reclama aia la hartie igienica? Da, da, reclama aia furata de la francezi. Good. Stiti ca se urmareste ca si prin alte parti ale lumii, introducerea tabletelor la scoala si in Romania? Ca nu o sa mai fim noi vii cand s-o intampla asta - doar e sistemul de invatamant romanesc -, asta e altceva. Ca deja dupa o pagina scrisa de mana te doare mana ati observat? Nu? Eu da. Cert e ca ne indepartam de hartie si la prima vedere e enervant, DAR, eu cred ca la un moment dat asta o sa fie un lucru bun. Sau, fie, nu bun, dar o sa existe si un castig. Eu cred ca dupa ce ne vom fi indepartat indeajuns de mult de hartie si cand o sa fie o noua generatie, crescuta cu tablete, hartia si tot ce inseamna ea in tipar - carti, ziare, reviste, jocuri -  o sa capete o insemnatate interesanta. O sa fie lucrul ala arhaic si frumos, interesant, pe care il analizezi. Si, cine stie, peste multi, multi ani caligrafia si scrisul pe hartie o sa fie un fel de arta studiata la marile universitati si ...

Lupu-si schimba parul, dar naravul ba. Nu se potriveste ca o manusa zicala, dar acolo, cat de cat. Nope, tot nu imi plac copiii. Nici macar cu o farama in plus. In mare parte din cauza parintilor lor - si adultilor in general - care vorbesc cu ei folosind cuvinte, intonatii si expresii aiurea, care ii imbraca in haine gingase, care imita tot felul de animale - why???- si care sunt penibile - din pacate nu se prea gasesc haine normale pentru copiii mici, desi ei saracii habar nu au ca sunt imbracati precum o pisica sau alta vietuitoare -, care se poarta bizar cu ei, ca si cum nu ar fi tot oameni, ci altfel de vietati. Ei bine, eu am nascut un om. Mai mic ce-i drept, dar un om, cu personalitatea lui, cheful de a face sau nu ceva si cu un fel de a fi pe care urmeaza sa il tot descopar si sa aflu daca imi place sau nu. Destul de simpatic, dar nici genul ingeras, mai cuminte decat se spune ca sunt copiii, dar totusi enervant uneori si deloc "usor de spart" asa cum credeam eu ca ...

Daca fiecare om e unic pentru ce mai exista sfaturi, tutoriale, idei, intrebari si discutii pe forumuri? Pai...din plictiseala, pentru a sustine un business, pentru a face reclama, pentru a-ti "da cu parerea", pentru a crede ca te informezi, pentru a te simti util... Degeaba. Fie ca ai o problema de sanatate, de stil sau, nah, astepti un copil vei vedea tot ce ti se spune, tot ce citesti sau vezi la altii nu ti se potriveste. Si, bineinteles, multi arunca cu sfaturi si vor cu incaptanare sa faci cum vor ei. Poti sa ii asculti si sa iei de bun ce spun sau sa ii lasi sa-si raceasca gura degeaba, eventual sa se si enerveze si, la final, sa gusti victoria ca nu au avut dreptate. Asta dc esti mai rau si insensibil, ca mine. Altfel... poti sa ii menajezi. U softie. Just saying...last words before "the first day of the rest of my life"...momentele alea in care iti dai seama ca mai ai o mie de lucruri pe care ai vrea sa le faci/simti/traiesti pur si simplu si nu mai ai ca...

Poate e o idee bună... zăpăcirea asta. Atunci când schimbi ceva în viață ești fie fericit, fie nefericit, fie pierdut în spațiu, fie mai sigur pe tine... depinde de schimbare. Totuși, pentru că așa se întâmplă (sau poate pentru că ne e frică să facem noi schimbările dorite) lucrurile se schimbă uneori forțat sau din necesitate. Sau așa... peste noapte și te dau peste cap. Și atunci te simți pierdut și te intrebi unde ești tu sau daca poti sa te mentii pe pozitiile felului tau de a fi si de a exista, in ciuda schimbarii. Uneori, insa, - sau cel putin acum - se schimba totul si toate in aproximativ acelasi timp si atunci ramai - oricat de super patetic suna - cu impresia ca de fapt ai intrat intr-o alta realitate, iar realitatea ta calduta si cu gust dulceag-acrisor, chiar daca nu perfecta, dar a ta, a ramas undeva si te vei intoarce candva la ea. *desi stii foarte, foarte bine ca nu te vei mai intoarce niciodata la ea, dar speri si te fortezi sa crezi aiurea intr-o iluzie care te sa...

Asa cum elefantii batrani, care simt ca o sa moara curand, spune-se ca isi cauta un loc unde se retrag sa moara, acolo fiind cimitirul elefantilor, asa mi se pare mie cartierul in care ne-am mutat. E plin peste tot de femei insarcinate. Yayks, as putea spune, daca nu m-as afla si eu, de data asta, in aceeasi situatie. Ei bine, totusi se potriveste acelasi yayks. Femei supraponderale, cu ditamai burtile, care se misca asa... cu incetinitorul, calcand, greoi, ba pe un picior, ba pe altul, caltinandu-se incet in timp ce aproape ca le curg sudorile - la 7 grade Celsius - in timp ce fac un pas. Si, asa, pas dupa pas, intr-un timp ce pare sa devina lipicios ca o guma mestecata de care tragi cu greu, reusesc sa ajunga undeva. Sa itnre pe o usa intr-o scara de bloc sau intr-un magazin si sa le pierzi urma. Cu greu. Ca te asturi privindu-le. (same here, I f*cking subscribe). Deci, asa cum elefantii au cimitirul lor, aici cred ca fenmeile gravide vin sa-si duca pe ultima suta de metri sarc...